Curtea Suprema a Statelor Unite a stabilit, in cazul unui detinut de la baza americana din Guantanamo (Cuba), ca tribunalele militare nu respecta tratatele internationale privitoare la prizonierii de razboi. Curtea Suprema a declarat ca, "prin Constitutie, presedintele este comandantul sef al fortelor armate", dar ca, "Congresul este cel care are puterea de a declara razboi", precum si de a organiza procese pentru prizonierii de razboi.

Bush a replicat ca nu va pune in pericol siguranta cetatenilor americani. "Luam foarte in serios aceasta sentinta", a spus presedintele Statelor Unite, adaugind insa ca va incerca sa obtina acceptul Congresului pentru mentinerea instantelor militare. Potrivit Curtii Supreme, Bush si-ar fi depasit atributiile infiintand aceste tribunale. La Guantanamo Bay se afla circa 460 de detinuti, majoritatea fara sa fie pusi sub acuzare, si pe care Statele Unite ii suspecteaza de legaturi cu reteaua Al Qaeda sau cu fostul regim al talibanilor afgani. Curtea Suprema a mai precizat ca actuala reglementare privind tribunalele militare nu se afla in conformitate cu exigentele privind justitia, exigente stabilite prin Conventia de la Geneva privind prizonierii de razboi si de codul de justitie american. Responsabilul asociatiei Uniunea Libertatilor Civile Americane (ACLU), Anthony Romero a declarat ca decizia Curtii Supreme reprezinta o "victorie pentru Statul de drept".

Efectele imediate si pe termen lung
Efectul imediat al deciziei este acela de a pune capat, deocamdata, sistemului tribunalelor militare infiintate la Guantanamo. Dar, pe termen lung ar putea pune sub semnul intrebarii prerogativele de mai mare amploare ale presedintelui de a purta razboiul impotriva terorismului asa cum considera potrivit. Curtea Suprema nu s-a ocupat de chestiunea legalitatii centrului de la Guantanamo Bay, dar, fara indoiala, in urma acestei decizii presedintelui nu ii va fi usor sa il mentina pe termen mai lung. Procedand astfel, judecatorii Curtii Supreme au incalcat o traditie, cea potrivit careia se presupune ca, la vreme de razboi, presedintii au o autoritate mai mare.