Savantul american a pornit de la teoria conform careia, atunci cind placile tectonice nu se "re-asaza" periodic, in ele se acumuleaza energii colosale. Este si situatia extremitatii sudice a faliei San Andreas, care a ramas "tacuta" de peste doua secole, apropiindu-se astfel de momentul in care energia acumulata ar putea rabufni extrem de violent. Celelalte portiuni ale faliei - care se intinde pe o lungime de peste 1.300 km, intre Oceanul Pacific si continentul nord-american - au fost relativ active in ultimii ani; cel mai cunoscut cutremur de proportii produs de extremitatea nordica a faliei a fost cel din 1906, care a pus la pamint orasul San Francisco.

Miscari tectonice de mai mare sau mai mica amploare au tot avut loc periodic, in celelalte portiuni ale faliei San Andreas, impiedicind astfel acumularea energiei seismice, a mai precizat cercetatorul. Fialko a mai spus ca ultimul cutremur cauzat de extremitatea sudica a faliei a avut loc acum 250 de ani, iar lipsa unor miscari tectonice, fie ele si reduse, in tot acest timp, este de natura sa aduca mari nelinisti, in privinta producerii unui seism de proportii.