In septembrie 2001, trei cetateni englezi din localitatea Tipton, Asif Iqbal, Ruhal Ahmed si Shafiq Rasul, au parasit sudul Marii Britanii, indreptindu-se catre Pakistan. Scopul calatoriei celor trei prieteni era casato-ria primului. Parintii sai ii gasisera o nevasta in Faisalabad. Odata ajunsi acolo, mirele a mai cerut timp de gindire si, alaturi de ceilalti englezi, a trecut granita in Afganistan cu intentia de a oferi ajutor umanitar.

Reporteri fara mila

In tara aflata sub dominatia talibana, un aspect al infatisarii lor ii facea insa suspecti: lipsa barbilor. Au fugit cu un taxi din regiunea in care se aflau, dar au ajuns in orasul Kunduz, care a fost inconjurat si bombardat de generalul Dostum. Trupele acestuia i-au luat pe cei trei englezi si i-au transportat la inchisoarea Sherbegan.

Britanicii sustin ca soldati americani erau de fata in momentul introducerii prizonierilor in containere. In luna urmatoare, atrocitatile au fost o prezenta constanta. Rasul afirma ca nu va uita niciodata "un arab caruia ii lipsea jumatate de falca. Timp de zece zile, pina cind a murit, a tipat si a plins incontinuu implorind sa fie ucis". Prizonieri decedau zilnic, dintre cei 35.000 doar 4.500 mai erau in viata, conform estimarilor englezilor. Tot Rasul invoca prezenta reporterilor occidentali: "Pareau sa nu vada toata mizeria. Ne intrebau doar daca il cunoastem pe americanul taliban John Walker Lindh".

Schimb de paznici

Citeste si:

Dupa o luna de captivitate, cei trei au reusit sa intre in contact cu Crucea Rosie. Membri ai organizatiei le-au promis ca vor contacta Ambasada engleza de la Islama-bad pentru a interveni si pentru a le comunica familiilor ca sint in viata. La doua zile dupa aceasta discutie, Dostum a predat toti prizonierii trupelor americane. Cu pungi lipite pe git, captivii au fost transportati la Aeroportul Shebargan, batuti si incarcati intr-un avion. Destinatia era centrul de detentie american Kandahar.

Acolo cei trei au fost interogati si de americani, si de britanici. "Auzeam ciini latrind in apropiere si soldati strigindu-le: «Sariti pe ei!». Am fost luati apoi si fortati sa ne aplecam si ne-au introdus un obiect in anus. Nu stiu ce era, insa a durut foarte tare", isi aminteste Rasul. Dupa doua saptamini de detentie in Kandahar, Iqbal si Ahmed au fost incatusati, legati la ochi si urcati intr-un cargo aerian alaturi de alti detinuti, spunindu-li-se ca vor merge intr-o scurta calatorie (Rasul i-a urmat o luna mai tirziu). 22 de ore mai tirziu se aflau in Cuba.

Prieteni cu Bin Laden

Umilintele la care au fost supusi in Kandahar era doar "antrenamentul" pentru ceea ce trioul avea sa traiasca zi de zi in timpul celor doi ani si jumatate de detentie petrecuti in Guantanamo. "Nimeni nu stie ca sinteti aici, sinteti dati disparuti. Va putem omori in orice moment fara ca sa afle cineva acest lucru", sint vorbele pe care le auzeau frecvent de la soldatii care ii pazeau.