In Romania, procesul de constientizare legat de contributiile autohtone la crimele din preajma si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial se afla inca la inceput. Recunoasterea oficiala a unora dintre episoadele deloc onorante ale istoriei "nationale" este de data foarte recenta, iar istoricii romani inca nu au reusit sa lanseze o dezbatere publica de amploare care sa aiba consecinte majore in manualele scolare si, de aici, in mentalul colectiv.

O ezitare numai partial explicabila prin circumstantele istorice legate de propaganda national-comunista din anii ’80, dar care, cu siguranta, nu are un remediu mai bun decit publicarea de lucrari serioase ale istoricilor cu renume international in domeniu. In fond, primul pas este, pur si simplu, sa intelegem mai bine ce si de ce s-a intimplat.

Ce era in mintea slujnicei nemtoaice

In mijlocul unei intregi literaturi care are ca tema cel de-al Treilea Reich, Holocaustul sau dezastrele provocate de razboi, "Dictionarul critic de mituri si simboluri ale nazismului", semnat de Rosa Sala Rose, se doreste a fi o incercare de inventariere a articulatiilor culturale care au constituit fundamentul ideologiei national-socialiste, facind posibila enorma popularitate de care, spre surprinderea multora, aceasta doctrina radical antiumanista s-a putut bucura intr-o Europa aparent civilizata si trecuta prin mai multe valuri de iluminism.

La sfirsitul lui 1939, indata dupa atacul nazist impotriva Poloniei, corespondentul NBC in Germania, William Shirer, "a avut urmatoarea discutie - transcrisa chiar de el - cu slujnica sa nemtoaica: - De ce ne fac francezii razboi?, a intrebat slujnica. - De ce le faceti dumneavoastra razboi polonezilor?, am replicat eu. -Hm!, a zis ea, cu chip inexpresiv. Dar francezii sint fiinte omenesti, a adaugat ea. - Dupa cit se pare, si polonezii sint, am obiectat eu. - Hm!, a raspuns ea, din nou inexpresiv."

Citeste si:

Fascinatia Führer-ului

Acest fragment frapant din prologul cartii stabileste agenda. De ce, asadar, servitoarea lui Shirer reactiona asa, si, mai ales, ce anume din doctrina oficiala a statului national-socialist reusise sa exercite o asemenea atractie asupra oamenilor obisnuiti. Mai multe solutii facile sint, ca de obicei, la indemina. Fascinatia supraomeneasca a Führer-ului, de exemplu, privirea sa patrunzatoare si hipnotica idealizata in desantatele poeme de propaganda.

Cum ar fi putut rezista muritorii comuni carismei electrizante a liderului aproape demonic? Nimic mai absurd, nimic mai ipocrit, vine taios raspunsul autoarei care denunta complicitatea abia mascata in spatele unei asemenea explicatii superficiale.

Exaltarii naziste a figurii lui Hitler, care se afla in centrul ritualurilor initiatice cvasireligioase ale trupelor SS, ii corespunde, la fel de neplauzibila, prezentarea sa ulterioara ca figura neomeneasca si obstinatia cu care incercarile de a intelege ce a cauzat raul sint confundate cu tentativele indecente de a-l justifica.