Pe data de 26 aprilie 1986, in fosta Uniune Sovietica, Reactorul 4 al centralei Nucleare de la Cernobil a explodat provocand un incendiu care a durat 10 zile, in timpul caruia in atmosfera au fost eliberate cantitati imense de substante radioactive.

Centrala - situata in Ucraina, aproape de granita cu Belarus, era considerata varful de lance al industriei sovietice. Numarul anticipat al victimelor era estimat la cateva zeci de mii, dar o cifra exacta care sa fie acceptata de toate organismele nu a fost "gasita" nici pana astazi.

De efectele nocive ale exploziei nu am scapat. La 20 de ani de la cel mai are dezastru nuclear sunt inca intrebari pentru care nu s-a gasit sau nu s-a dat un raspuns. Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA) sustine ca explozia reactorului a eliberat circa 3-4% din combustibilul nuclear, expertul ucrainean Viktor Pojakov vorbeste de circa 50%, iar oamenii de stiinta de la Institutul Kurceakov din Moscova cred ca aproape intreaga cantitate de material radioactiv din acesta a fost imprastiata in atmosfera.

Statisticile sunt neconcordante flagrant si in ceea ce priveste numarul victimelor. Conform AIEA in timpul exploziei au murit 56 de persoane, dupa Consiliul National Ucrainean (CNU) doar 31. Si seria neconcordantelor nu se opreste aici. In timp acelasi CNU spune ca au murit 34.499 de persoane, dar Organizatia Mondiala a Sanatatii vorbeste de 50.000 de decese. Dar, ultimul bilant al ONU, publicat in septembrie 2005, estimeaza la 4.000 numarul deceselor provocate direct in Ucraina, Belarus si Rusia, iar saptamana trecuta Greenpeace a facut public un raport in care se arata ca circa 100.000 de persoane vor muri din cauza cancerului, ca urmare a poluarii nucleare de la Cernobil. Potrivit raportului organizatiei ecologiste, mai multi experti au concluzionat ca aproximativ 2 miliarde de oameni au fost afectati de radiatii. Estimarea depaseste cu mult cifra stabilita de AIEA si de guvernele tarilor cel mai grav afectate.

Greenpeace ataca studiul acestora din urma, afirmand ca nu reflecta consecintele reale pe care le-a avut explozia de la Cernobil asupra sanatatii umane, si subliniind ca estimarile oficiale au fost reduse in mod semnificativ din motive politice. Reprezentantii Organizatiei afirma ca radiatiile afecteaza sistemul imunitar si aparatele circulator si respirator, accentuand de asemenea riscul nasterii unor copii cu grave malformatii. Totusi, Greenpeace recunoaste ca, in lipsa unor cercetari ample, efectul real pe care acest accident l-a avut asupra sanatatii umane nu va fi cunoscut niciodata.

Ingropat rapid, pentru liniStea puterii sovietice
A fost nevoie de 3 zile pentru a evacua populatia din jurul Centralei, pentru ca la momentul accidentului peste 273.000 de persoane locuiau in imediata vecinatate a acesteia. A fost necesara importarea de alimente necontaminate. Au fost interzise culturile pe 784.320 de hectare de teren agricol, iar pe alte 700.000 de hectare a fost interzisa plantarea de paduri. ONU a estimat costurile catastrofei la cateva sute de miliarde de dolari.

Imediat dupa explozie s-a declansat un incendiu si pe parcursul eforturilor de stingere a acestuia au fost internate in spital 203 persoane. 31 dintre acestea au murit. Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a anuntat ulterior ca 56 persoane murisera din cauza expunerii la radiatiile provocate de explozie si incidentele conexe.

Cel mai grav a fost insa faptul ca despre explozia reactorului 4 al Centralei atomice de la Cernobil lumea a aflat abia cateva zile mai tarziu, dupa ce conducerea sovietica a fost nevoita sa recunoasca public dezastrul. In graba lor de a controla situatia, pentru lichidarea efectelor explozitiei, au fost mobilizate circa 600.000 de persoane.

"Lichidatorii" care au fost trimisi la locul catastrofei erau echipati cu mijloace rudimentare, lipsiti de orice fel de protectie impotriva radiatiilor. Din randul acestora au fost inregistrate cele mai multe victime.
La doua decenii de la explozie efectele ei se fac inca simtite. Potrivit unui studiu britanic numarul deceselor din cauza cancerului provocat in urma exploziei oscileaza intre 30.000 si 60.000 de persoane.

In afara victimelor umane s-au inregistrat si importante pagube materiale. Cea mai puternic afectata a fost Belarusia, pe teritoriul careia au cazut circa 70% din substantele radioactive eliberate. Astazi, circa 9 milioane de oameni traiesc in zone ce au fost contaminate. In Ucraina circa 2,5 milioane de oameni, dintre care aproximativ 400.000 de copii, sufera de diferite probleme de sanatate legate de aceasta catastrofa.

Rezervatie naturala

In jurul sarcofagului, o zona de aproxmativ 4.000 de kilometri patrati a fost evacuata si inchisa. Aici, natura pare sa-si fi reintrat in drepturi. In perimetru au fost adusi in 1998 - 17 cai, numarul lor ajungand in prezent la 80-90, dupa cum spune un responsabil al unei companii care organizeaza vizite in regiunea supravegheata cu strictete.

Dat fiind faptul ca aici prezenta umana este redusa, animalele se comporta natural si au conditii mai bune de reproducere, spun specialistii. Laboratorul International de Radioecologie de la Cernobil a catalogat pana acum circa 400 de specii diferite in zona, printre care si 50 amenintate cu disparitia in restul lumii. Situatia in zona este suficient de buna, astfel incat autoritatile ucrainiene - din 2003 incoace - au inceput sa incurajeze turismul in ceea ce se transforma treptat intr-o adevarata rezervatie naturala.

Si, desi pare uluitor, turistii vin aici manati poate de o curiozitate morbida. Sunt insa locuri care pastreaza vie memoria dezastrului: numeroasele puncte de control si supraveghere care interzic accesul in zonele inca puternic contaminate, cimitirul de masini - unde sunt parasite utilajele folosite la evacuare, dar si la stingerea incendiului, precum si numeroasele avertismente care indica nivelul radioactivitatii.

Siguranta centralelor nucleare

La 20 de ani de la Cernobil, controversele continua. In timp ce o parte a baricadei e increzatoare in siguranta centralelor atomice, cealalta parte se opune categoric, subliniind faptul ca echipamentele folosite in lume sunt invechite.

Ken Brockman, directorul pentru siguranta instalatiilor nucleare de la AIEA spune ca "energia nucleara civila este mai sigura acum decat in 1986 si s-au adus imbunatatiri tehnologice importante reactoarelor, in special in ceea ce priveste fiabilitatea acestora dar si cultura securitatii".

"Nu am vazut un nou Cernobil sau alt Three Mile Island. Iar acest lucru nu se datoreaza norocului. S-a datorat actiunilor de corectare pe care le-am declansat", subliniaza Brockman.

De cealalta parte, Frederic Marillier, purtatorul de cuvant al Greenpeace subliniaza "imbatranirea parcului de reactoare nucleare la nivel mondial". El atrage atentia ca este foarte ingrijorator fenomenul intrarii in competitie a operatorilor de electricitate. "La nivel global, exista o situatie mult mai riscanta decat in 1986, cand parcul era aproape nou", avertizeaza Marillier.

Filmul accidentului

Intr-un documentar, National Geographic deruleaza "filmul" de la momentul zero, pana la stingerea incendiului, acoperirea reactorului 4 cu un sarcofag de beton si oprirea celorlalte 3 reactoare.
Centrala nucleara de la Cernobil, situata la circa 20 de km de orasul cu acelasi nume din nordul Ucrainei, utiliza reactoare tip RBMK-1000, un reactor cu apa sub presiune, moderat cu grafit si racit cu apa usoara.
Testul de rutina realizat la reteaua electrica a reactorului 4 a declansat in noaptea de miercuri, 25 aprilie spre joi, 26 aprilie 1986, un lant de evenimente tragice care a provocat topirea si explozia miezului.
Centralele nucleare nu doar genereaza energie, ci o si consuma. De aceea, cand un astfel de reactor este proiectat, el trebuie conceput de asemenea maniera incat sa existe suficienta energie pentru a-l inchide, in caz de urgenta.

In noaptea respectiva fusese programata derularea unui test pentru a stabili daca electricitatea ramasa, generata de turbina dupa inchidere, putea acoperi intervalul de timp necesar pentru pornirea generatoarelor diesel de urgenta - ceea ce trebuia sa se intample in aproximativ 40-60 de secunde.

Un test similar, derulat anterior la unitatea 3 esuase pentru ca voltajul scazuse mult prea repede. Noul test, programat sa aiba loc in timpul unei proceduri de rutina derulate pentru inchiderea reactorului 4, urmarea sa verifice daca un regulator de voltaj imbunatatit putea remedia aceasta problema. Consecintele au fost insa fatale.

La miezul noptii s-a efectuat schimbul de tura de personal in centrala. Seria de evenimente tragice care au dus la topirea reactorului s-a declansat aproape imediat.

Accident Maxim Credibil

Miercuri noaptea la ora 01.00 a fost initiata prima etapa de reducere a energiei produse de reactor, de la nivelul nominal de 3.200 megawati pana la 1.000 megawati. Aceasta reducere a nivelului de energie era normala in cadrul procedurii de rutina derulate pentru inchiderea reactorului. La ora 13:05, dispecerul din Kiev a trimis Centralei instructiuni sa stabilizeze nivelul energiei produse la 1.600 MW. A doua etapa a reducerii nivelului de energie urma sa se deruleze zece ore mai tarziu.

Joi, 26 aprilie, ora 00.28

Cand nivelul energiei a atins 500 MW, operatorii din tura urmatoare au trecut pe sistemul de reglare automata a energiei. Dar acest sistem era defect, ca urmare valoarea-tinta pentru regularizarea productiei totale de energie a centralei nu a putut fi setata corect. Nivelul de energie al reactorului a scazut neobisnuit de mult, pana la 30 MW. In acest tip de reactor, cand nivelul energiei scade, concentratia de xenon-135 (un izotop) din miezul reactorului creste temporar. Xenon-135 este un absorbant de neutroni foarte eficient, ceea ce insemna ca, pe masura ce se producea prea mult xenon-135, reactorul se afla in mare pericol de a fi xe-contaminat. Reactivitatea era si ea scazuta din cauza concentratiei tot mai ridicate de xenon-135.

ora 00.32

Ca raspuns la aceasta situatie, cateva dintre tijele de control au fost inlaturate, pentru a creste productia de energie a reactorului. Problema era ca, in timp ce nivelul de xe-contaminare crescuse foarte mult, productia de energie nu a putut fi ridicata decat la aproximativ 200 MW, sau 7 la suta din nivelul nominal. Regulamentul stipula ca reactorul nu mai putea fi operat in conditii de siguranta daca nivelul energiei produse cobora sub 20 la suta, dar reactorul tot nu a fost inchis. Operatorii au ignorat si faptul ca nu existau suficiente tije de control in miezul reactorului. In mod incredibil, urmatoarea etapa a testului a fost initiata, independent de aceste aspecte.

ora 01.03

Principalele patru pompe de racire, care actionau ca o modalitate de a consuma energia in timpul testului, au fost comutate la putere maxima. Cum productia de energie a reactorului era deja anormal de scazuta, iar fluxul de neutroni era, in consecinta, scazut, nivelul de contaminare a reactorului a crescut. In ciuda actiunii de racire extrema, asigurata de pompe, nivelul de reactivitatea continua sa scada.

In incercarea de a stabiliza nivelul energiei produse, au fost inlaturate si alte tije de control. La momentul respectiv, inca ar mai fi fost posibil ca reactorul sa fie salvat, printr-o inchidere de urgenta a acestuia, insa operatorii nu au facut acest lucru.

ora 01.15

In acest moment, reactorul devenise periculos de instabil. Chiar si modificari infime ale parametrilor devin problematice in cazul unui reactor instabil, iar consecintele pot fi dezastruoase. Pentru a se asigura ca reactorul continua sa functioneze, operatorii au ocolit sistemul automat de siguranta. Au fost ignorate mai multe semnale de avertizare.

ora 01.23

Au inceput testele electrice. Valva de alimentare a principalei turbine a fost inchisa, oprind fluxul de energie spre generator. Pentru a masura cu acuratete nivelul energiei care inca se genera, conductele de energie termica provenind din reactor trebuiau inchise; in timp ce temperatura se ridica, agentii de racire incepeau treptat sa formeze bule de aburi. In mod fatal, si acest aspect a ridicat nivelul de reactivitate. In contrast cu reactoarele cu apa usoara din Occident, unde agentul de racire functioneaza si ca moderator, tipul de reactor folosit la Cernobil avea un coeficient pozitiv abur-bule (coeficient de vid) cand nivelul de energie era scazut.

Fluxul crescand de neutroni insemna ca toxinele neutronice din miez erau descompuse foarte rapid, facand sa creasca in continuare nivelul reactivitatii si productia de energie a reactorului, ceea ce incalzea si mai mult agentul de racire. Reactia nucleara evolua deja pe o spirala ascendenta, scapata de sub control.

ora 01.23:35

In acest moment, directorul de tura a ordonat imediat initierea procedurii pentru inchiderea in regim de urgenta a reactorului. Pentru acest tip de inchidere este necesar ca toate tijele de control sa fie reintroduse in reactor. Unul dintre defectele cruciale ale reactoarelor de la Cernobil era ca blocurile de grafit din varful tijelor cresteau temporar radioactivitatea, in timp ce tijele erau introduse in miezul reactorului. Grafitul este principalul agent de moderare al reactorului.

ora 05.00

Incendiile au fost stinse. Reactorul numarul 3 a fost oprit.
Vineri,27 aprilie-ora 01.12
Reactorul numarul 1 a fost oprit.

ora 02.13

A fost oprit si ultimul reactor, numarul 2. Pentru a diminua eliberarea produselor de fisiune si a inabusi grafitul care inca mai ardea in miezul reactorului numarul 4, acesta a fost ingropat sub un strat de argila, dolomit, bor, plumb, huma si nisip. Aproximativ 5.000 tone de asemenea materiale care absorb caldura si radiatiile au fost aruncate deasupra reactorului. In final, azotul a stins incendiul in care ardea grafitul. Datorita masurilor luate pe scara mare pentru limitarea zonei afectate, eliberarea masiva de nuclide radioactive a fost in mare masura oprita.

6 mai
Conducerea Centralei a anuntat ca eliberarea de produse de fisiune practic incetase. (Sursa: National Geographic)


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.