Confruntarea Ucrainei cu Rusia in chestiunea aprovizionarii cu energie, prilej cu care Vladimir Putin a conferit "razboiului rece" o noua definitie, a avertizat tarile mari consumatoare de energie ca, pe termen lung, prosperitatea lor economica se afla in mainile unor persoane foarte periculoase. Aprecierea apartine unui reputat economist, Irwin Stelzer, director pentru politica economica la Institutul Hudson, care, in cotidianul "The Times", subliniaza ca, din nefericire, Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) nu este cel mai sigur furnizor de titei pentru eonomiile dezvoltate ale lumii.

Mai mult, Stelzer reaminteste ca tarile membre ale acestui cartel au actionat intr-o maniera care sa le asigure preturi situate deasupra nivelurilor competitive si nu au ezitat, in anii 1973-1974, sa opreasca livrarile, nemultumite de politica externa a Statelor Unite. Intre membrii cartelului, Arabia Saudita a aparut si continua sa apara drept unicul furnizor sigur de energie, dupa cum astazi vrea sa se prezinte Rusia si, personal, Vladimir Putin. Convingator in acest sens a fost modul in care, arborand siguranta, el a fost cel care a anuntat reluarea aprovizionarii cu gaze naturale. Caci, nu exista nici o indoiala ca la ordinul sau Gazpromul a oprit fluxul de gaze spre Ucraina, Germania, Franta si alte tari europene, in ciuda faptului ca toate contractele cu aceste tari sunt valabile pana in 2009.

O noua arma

Autorul comentariului din "The Times" reaminteste ca, in realitate, disputa ruso-ucraineana nu a fost legata doar de preturi. Belarus, fosta republica sovietica, ramasa in sfera de influenta a Rusiei, nu s-a confruntat cu drama preturilor imens majorate la gazele naturale livrate de Gazprom altor foste "surori" - Ucraina, Georgia sau Moldova. Mesajul lui Putin este clar: resursele de energie ale Rusiei, la ora actuala totalmente sub control de stat, pun la dispozitia Moscovei o noua arma - "petropower" - pe care, neindoielnic o va utiliza pentru restabilirea influentei la nivelul celei din perioada cand a fost o superputere. Asa explica autorul comentariului, actiuni ca distrugerea companiei Yukos, sau renationalizarea totala a infrastructurii energetice a Rusiei. Pentru Putin, petrolul si gazele naturale rusesti ar putea foarte bine sa fie utilizate pentru a contracara criticile din ce in ce mai intense ale Occidentului la adresa politicii sale dictatoriale tot mai pronuntate pe plan intern.

Strategia energetica a SUA, bulversata

Desi oprirea livrarilor de gaze naturale rusesti spre Europa nu a afectat direct America, releva "The Times", ea a fost interpretata ca un avertisment ca din strategia americana de securitate energetica n-a mai ramas mare lucru. Administratia Bush a sperat ca Irakul va reveni curand pe piata petrolului, ca un producator de titei prieten al americanilor. Pentagonul prognozase chiar o dublare a extractiei de petrol irakian comparativ cu cea de 2 milioane de barili pe zi din perioada de dinaintea razboiului. In realitate ea abia a ajuns la 1 milion de barili pe zi, ca urmare a sabotajelor si lipsei, timp de decenii, a investitiilor in acest sector.

Citeste si:

Ca atare, la ora actuala, doar o mica parte din extractia zilnica a Irakului merge la export. Mai mult, Administratia Bush nu a reusit sa convinga Congresul american sa aprobe inceperea forajelor, mult prea costisitoare, in Alaska. In final, pentru a reduce dependenta exclusiva de OPEC, au decis sporirea achizitiilor din Rusia. Si aceasta tentativa a esuat. Putin a invitat reprezentantii OPEC la o intalnire ce a avut ca scop coordonarea politicilor lor in furnizarea energiei, iar rezultatul a fost si mai tragic pentru Vest.

Venezuela, unul din principalii furnizori de petrol ai SUA, a instituit un boicot, dupa ce la conducerea acestei tari a venit Chavez, promotor al unei politici antiamericane si procubaneze. Acesta a majorat taxele, a declansat actiuni judiciare pentru taxele neplatite (actiuni de genul celor declansate la Moscova impotriva Yukos), a actionat pentru formarea unei aliante antiamericane impreuna cu alte tari latino-americane producatoare de petrol, inclusiv Bolivia.

Parteneri duri

Toate aceste actiuni, subliniaza autorul comentariului, sunt de rau augur pentru SUA si Marea Britanie, unde companii ca Exxon si British Petroleum sunt fortate sa opereze sub presiunea actionarilor ce doresc maximizarea profiturilor. Ele sunt, practic, niste operatori intr-un "joc" dominat tot mai mult de entitati sub control de stat ce urmaresc scopuri ce nu au nici o legatura cu simpla maximizare a profitului. Putin practica preturi sub nivelul pietei ce favorizeaza aliatii Rusiei, Chavez ofera Cubei petrol ieftin, tarile Orientului Mijlociu, cu exceptia Kuweitului, refuza investitiile de capital si experienta companiilor petroliere occidentale pentru identificare si exploatarea a noi rezerve, China pompeaza 1,2 miliarde dolari in SINOPEC, o companie listata la bursa, pentru a-si acoperi pierderile. Toate aceste operatiuni vizeaza, in opinia autorului, maximizarea puterii si nu a profiturilor.

Acesti "jucatori" geopolitici au ridicat preturile la titei pe care cei ce iau decizii politice in tarile consumatoare de energie trebuie sa le plateasca pentru a-si asigura securitatea in aprovizionare. Iar acest lucru a devenit si mai imperios dupa ce a aparut riscul intreruperii livrarilor si cresterile de preturi. Aceste riscuri au impins, probabil reactualizarea recurgerii la energia nucleara si alte energii alternative, sau la cresterea interesului de a finanta construirea unor noi trasee pentru conductele ce pot aduce pe piata gazele si titeiul din zona Caspica, sau la inasprirea politicii Washingtonului fata de Mexic, un important furnizor de titei si gaze al SUA.