America saracilor

Peste 37 de milioane de americani traiesc oficial sub pragul saraciei. In fiecare an, sub administratia Bush, acest numar creste cu un milion. Americanii au inceput sa isi dea seama cat de saraci sunt de fapt unii dintre compatriotii lor odata cu transmiterea in intreaga lume a unor imagini socante cu victimele uraganului Katrina. Insa majoritatea saracilor americani nu locuiesc in orase ci in sate.

E ora 8 dimineata, intr-o cantina a saracilor din orasul Charleston, modesta capitala a unuia din cele mai rurale state ale Americii. Printre cei veniti sa manance de dimineata se afla Si Mary, nascuta si crescuta in Virginia de Vest.

"Ca sa o spunem pe cea dreapta, nu ma prea descurc cu banii. Uneori stau acasa", spune Mary "si il las pe baiatul sa vina aici o data pe luna, iar cand vine el, imi aduce si mie ceva de mancare, ca sa am ce pune in gura."

Mary e pensionara, dar multi din jurul ei muncesc. Dar cei care angajeaza trebuie sa le plateasca asigurare de sanatate si alte asigurari asemanatoare, daca e vorba de norma intreaga, asa ca locuri de munca de acest fel nu se prea gasesc.

Ca sa se economiseasca bani, slujbele oferite inseamna adesea o norma redusa. Judi Teal, care raspunde de programul "Micul-dejun Gratuit" spune ca in ultimii cativa ani a inceput sa se practice metoda locurilor de munca cu 20, 30 de ore pe saptamana, nu 40 - tocmai pentru a nu oferi asigurari sociale si de sanatate.

"Asadar, daca trebuie sa iti platesti singur asigurarea de sanatate, sa platesti chiria, sa iti cumperi de mancare, ajuta sa primesti sa primesti o masa sau doua gratis", spune Judi Teal.

Si a vazut multi barbati, aflati la o varsta la care sunt apti de munca, venind sa manance de dimineata fara nici un ban, fiecare cu istoria lui plina de amaraciune.

"Nu castigi destui bani sa traiesti, sa iti platesti asigurarea de masina si rata la masina si rata la casa, fiindca in tara asta nu sunt destule slujbe platite indeajuns de bine ca sa poti face ceva cu banii", spune un astfel de barbat, pe care il cheama Frank.

Un altul zice: "locul asta e o binecuvantare, fiindca fara el, n-as pune nimic in gura. Simplu ca buna ziua. Sunt furios pe guvern. Uitati-va cate milioane se trimit in Irak. Milioane si milioane sa le repuna pe picioare economia. Dar cu economia noastra, in Virginia de Vest, ce s-a intamplat ? Noi nu avem nici un fel de economie."

Tinerilor le vine cel mai greu sa indure saracia din zonele rurale. Multi dintre ei pleaca, cei care stau se plang ca fagaduintele Americii nu ajung pana in acest loc izolat. Vincent a iesit de curand din armata.
"Avem libertatea de a muri de foame, de a muri pe strada. Asta e viata cea grea din Virginia de Vest - nu sunt locuri de munca, si daca obtii o slujba, e platita foarte prost. Nu te alegi cu nimic", spune Vincent.

Dar Beth Market, coordonatoarea actiunilor filantropice menite sa ii ajute pe saracii din Virginia de Vest crede ca batalia incepe sa fie castigata.

"Stiti, nivelul nostru de educatie e in ascensiune, asa functioneaza lucrurile, si n-o sa vedem o mare schimbare inca vreo douazeci de ani, fiindca oamenii trebuie sa treaca prin intregul proces de invatamant, sa termine liceul si sa ajunga apoi la locuri de munca bune, de valoare, in statul Virginia de Vest", spune Beth Market.

Viata nu e usoara, poate ca va fi mereu asa, dar multi din locuitorii statului spun totusi ca asta nu prea are importanta. Sunt multumiti cu felul in care merg lucrurile si stiu ca le merge mai bine decat parintilor lor. Asta le e suficient. Mary recunoaste si ea ca America rurala face progrese.

"Pe vremea cand mergeam la scoala, nu se facea nimic si fiindca nu aveam cu ce sa ne cumparam pantofi sau sosete, era la vreme de razboi, ne puneam in picioare pungi de plastic. Acum e mai bine, fata de cum era cand am crescut eu", spune Mary.

Ce nu stie Mary este ca pentru majoritatea americanilor, nivelul de trai a crescut mult mai rapid decat aici, dar varstnicii care populeaza statele rurale ale Americii nu sunt prin firea lor niste revolutionari. La cantina saracilor exista un fel de atitudine de acceptare, care nu s-a schimbat dupa uraganul Katrina - unii oameni sunt bogati si unii sunt saraci, si acesta e felul in care stau lucrurile.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe