Un dejun de trei ore, dupa un tete-a-tete de 30 de minute dimineata doar intre cei doi lideri de stat. Protocolul vizitei arata importanta pe care administratia Bush o acorda acestei intilniri. Dupa raceala instaurata intre cele doua tari, din cauza antiamericanismului electoral afisat de fostul cancelar Gerhard Schröder, prezenta Angelei Merkel este privita ca o sansa de a relansa parteneriatul germano-american.

In cele trei ore de discutii, Merkel si Bush vor aborda teme precum razboiul impotriva terorismului, Iran, dependenta energetica si reforma ONU. Inaintea plecarii, Angela Merkel a tinut sa arate insa ca vrea o prietenie "sincera" cu SUA, in care nu se fereste sa critice administratia Bush. Intr-un interviu acordat saptaminalului "Der Spiegel", Merkel a spus ca "o institutie ca Guantanamo in forma ei actuala nu poate si nu trebuie sa existe pe termen lung".

Raspunsul administratiei americane a fost ponderat: "Cred ca toata lumea spera sa ajungem intr-un punct unde sa nu mai fie nevoie de astfel de facilitati". In schimb, in ce priveste Irakul, Merkel doreste sa suplimenteze ajutorul logistic si financiar pe care Germania il acorda reconstructiei irakiene.

"Doamna Merkel ar putea fi exact ceea ce are nevoie Washingtonul: un prieten european credibil si sustinut de ambele parti divizate de acasa", comenteaza "The New York Times". Cotidianul conservator "The Washington Times" titreaza chiar "Cowboyul si ingerul". "Vizita ei la Washington ar putea revela daca cowboyul si Angel(a) pot crea o 'coalitie a noilor posibilitati>>. Antecedentele ei dateaza din februarie 2003, cind Merkel, pe atunci candidat al opozitiei, spunea lucruri pozitive despre razboiul in Irak, intr-un editorial in "Washington Post", intitulat "Schröder nu vorbeste pentru toti germanii".

Germania, "prieten critic" al SUA

Constanze Stelzenmüller, directoarea German Marshall Fund din Berlin, comenteaza relansarea relatiei germano-americane.

Citeste si:

La ce ne putem astepta de la aceasta vizita la Washington a cancelarului Angela Merkel?
Cred ca aceasta penultima vizita - saptamina viitoare va merge la Moscova - este un pas dintr-o serie de vizite la prieteni si aliati, foarte atent orchestrate.

De ce intii Washington, apoi Moscova?
Nu poate sa nu mearga la Moscova, dar intii merge la Washington. In interviul acordat "Der Spiegel" a si spus foarte clar "prietenie americana" si "parteneriat strategic cu Rusia".

Cum va reinnoda prietenia, cu discutia pe care a lansat-o referitor la Guantanamo Bay?
E interesant ca reactia americanilor a fost foarte moderata. Are un program foarte bun la Washington, e cazata in casa de oaspeti a Guvernului american, chiar vizavi de Casa Alba, are un dejun indeajuns de lung cu presedintele Bush, are intilniri cu senatori americani, i se va desfasura covorul rosu. Declaratia cu Guantanamo cred ca a facut-o cu buna stiinta. A vrut sa arate ca "sintem prietenii vostri, dar nu sintem prieteni necritici".

Care ar fi punctele in care politica Merkel se va deosebi de politica Schröder?
In primul rind, contextul geopolitic si strategic este asa cum este, un nou cancelar nu poate sa-si inventeze alti parteneri si aliati. Dar ceea ce intentioneaza Merkel, si a si aratat deja, e ca vrea sa redefineasca relatia Europei cu partenerii sai. Imediat dupa investirea in functie a mers la Paris, unde a spus insa ca nu trebuie sa uitam de Polonia. In aceeasi zi s-a deplasat la Bruxelles, la sediul NATO, unde a spus ca NATO trebuie sa redevina o alianta politica, idee foarte apropiata americanilor. Abia apoi a mers la UE.

Astfel, Merkel vrea sa arate ca doreste sa reechilibreze lucrurile. Vrea sa acorde mai mult spatiu prieteniei americane, dar nu intr-o maniera lipsita de critica, stie ca Germania si Franta au o relatie speciala, in acelasi timp a transmis semnale si altor state mari precum Marea Britanie si Polonia, dar si celor mici. In ceea ce priveste Moscova, a spus clar ca va fi o relatie pragmatica, nu o prietenie personala cum a fost in cazul lui Schröder si Putin.

A facut vreo eroare diplomatica Angela Merkel pina acum?
Cred ca singurul pas gresit a fost cind a dezvaluit presei ca administratia Bush a recunoscut ca a gresit in cazul al-Masri. Era clar ca americanii recunoscusera implicit, in limitele posibile, ca au gresit. Nu ar fi trebuit sa repete acest lucru. Dar cum ea a spus-o explicit, americanii au fost nevoiti sa raspunda si sa o corecteze.