Pe 26 decembrie se implineste un an de la unul dintre cele mai devastatoare dezastre naturale - cutremurul de peste 9 grade pe scala Richter, urmat de valuri seismice uriase, cunoscute drept "tsunami", care au maturat coastele Oceanului Indian, lasand in urma sute de mii de victime.

Duminica, a doua zi din Craciunul anului 2004, la ora ora 1 noaptea, un cutremur de 9,3 grade pe scara Richter, cu o durata de 8 minute - al doilea ca intensitate inregistrat vreodata - a rupt pur si simplu fundul oceanului in zona insulei Sumatra din arhipelagul indonezian.

Miliarde de tone de apa au fost impinse in sus cu o forta uriasa, dand nastere unor valuri gigantice, care s-au propagat pe o distanta de mii de kilometri in largul Oceanului Indian, in doar cateva ore, maturand totul in cale.

Primul val, de 20 de metri inaltime, a lovit insula Sumatra la scurt timp dupa cutremur. Orasul Banda Aceh a fost aproape complet distrus. Zeci de mii de oameni au murit in mai putin de un sfert de ora.

Valurile au lovit apoi rand pe rand Tailanda, Sri Lanka, sudul Indiei, Insulele Maldive, ajungand pana pe coasta de est a Africii, in Somalia. Sate intregi si plaje turistice de basm au fost sterse de pe fata pamantului.

Citeste si:

Peste 200.000 de mii de oameni au fost ucisi. Bilantul exact nu se cunoaste - zeci de mii de persoane sunt in continuare disparute. Milioane de oameni au ramas fara adapost.

Echipe de salvare din intreaga lume s-au grabit sa dea o mana de ajutor in zonele in care, cu fiecare zi care trecea, aparea si riscul izbucnirii unor epidemii din cauza cadavrelor aflate in descompunere.

La saptamani dupa dezastru, inca mai erau descoperite zeci si sute de cadavre. Multi dintre cei care s-au adunat acum, la un an de la dezastru, venind din toate colturile lumii pentru a-i comemora pe cei dragi disparuti au depus flori deasupra unor imense gropi comune.

Tragedia care a afectat 11 tari din regiune nu a ramas fara ecou. Ajutoare umanitare au sosit de pretutindeni insa, potrivit raportului anual al Crucii Rosii, nu toate fondurile au ajuns acolo unde era nevoie de ele.

La un an de la dezastru, cei mai multi dintre supravietuitori inca mai locuiesc in adaposturi temporare, iar lucrarile de reconstructie nu s-au incheiat.