Care este problema OLAF-ului?

OLAF s-a concentrat de la bun inceput pe cazuri de genul traficului de tigari sau mita la frontiere - chestiuni care tin de competenta tarilor membre si la care OLAF nu poate decit cel mult sa coordoneze. Asa ca problema centrala e ca OLAF foloseste foarte putin personal pentru anchetele interne. Asta desi acest organism a fost constituit in 1999 tocmai ca raspuns la scandalurile de coruptie interne care au dus la demisia Comisiei Santer. Iar sarcina de a proteja Comisia de fraude si de coruptie nu a fost urmarita in mod serios nici pina in ziua de azi. Pina si Curtea Europeana de Conturi a avertizat in iulie ca rezultatele OLAF sint greu de observat, ca, mai ales in cazuri interne, nu ancheteaza cu adevarat, ci copiaza ceea ce au constatat altii - adica nu ancheteaza acolo unde ar trebui de fapt.

Aveti impresia ca, dupa schimbarea Comisiei Prodi cu cea condusa de Barroso, se face mai mult pentru transparentizare?

Nu, dimpotriva. Desigur ca vicepresedinta Comisiei, Margot Wallström, si comisarul anti-frauda, Siim Kallas, vor mai multa transparenta. Dar cel putin dl Prodi, pe cind era presedinte, publica pe site toata corespondenta sa. Barroso a eliminat acest obicei. Asa ca merg in marsarier, in loc sa progreseze.

Cum il vedeti pe seful OLAF, Franz-Hermann Brüner?

Citeste si:

Brüner este un personaj moale. Nu a avut niciodata curajul sa ancheteze cazuri de amploare. In cazul Eurostat, spre exemplu, poate cel mai mare conglomerat de coruptie care a zdruncinat Comisia in ultimii sase ani, OLAF a inceput anchete serioase abia dupa ce noi, de la "Stern", si apoi alti jurnalisti au publicat despre acest scandal. Asa ca Brüner a anchetat doar cind a fost sub presiune, pentru ca ii e frica de Comisie si probabil doreste foarte mult sa fie reales in functie de catre Parlament si Comisie. Doar impotriva jurnalistilor a fost mai curajos, poate deoarece credea ca e mai putin periculos.

Nu e straniu ca, dintre atitia candidati, Brüner a ajuns inca o data in finala?

Ba da, e intr-adevar cam ciudat. Mai ales ca a primit critici masive, nu doar din partea jurnalistilor, ci si a Curtii de Conturi care a calificat activitatea OLAF drept ineficienta, a ombudsman-ului European, care a afirmat ca Brüner l-a mintit, si a comisiei de control a OLAF - este de mirare ca este ales din nou un om care tocmai a demonstrat ca nu poate face treaba. Dar asta demonstreaza si faptul ca Brüner si-a facut prieteni tocmai prin neinceperea anchetelor.

Care sint cazurile pe care le cunoasteti in legatura cu Romania?

Cazul Puwak, desigur. M-a surprins faptul ca Verheugen a aparat-o pe dna Puwak la inceput. Apoi am mai auzit si de cazul "mafiei gulerelor albe" din Bacau, dar nu l-am urmarit mai indeaproape. Un caz despre care am scris a fost cazul seminarului finantat din fonduri UE la Universitatea Bucuresti. George Voicu, pe atunci decan la Facultatea de Stiinte Politice, a scris OLAF-ului despre listele de participanti care au fost falsificate, dar OLAF-ul nu a gasit nimic suspect. Abia dupa ce am scris in "Stern" si dupa ce europarlamentarii au facut interpelari pe aceasta tema, OLAF-ul a redeschis ancheta si Corpul de Control al premierului a descoperit ca, intr-adevar, listele au fost fraudate. Dar cred ca dupa aceea nu s-a mai intimplat nimic.