Tinerii magrebieni stau pe baricade. Auzim ca e o problema a saraciei, nicidecum a Islamului. Si totusi, musulmanii moderati din Europa avertizeaza: "Am pierdut controlul asupra copiilor nostri". Europa nu e pregatita sa faca fata. Nu are lideri, nu crede in propriile valori, si un viitor sumbru se prefigureaza.

"Europa a devenit astazi unul dintre principalele cimpuri de batalie contra terorismului", constata recent Francis Fukuyama. Atentatele de la Londra din 7 si 21 iulie, uciderea regizorului olandez Van Gogh, comemorata pe 2 noiembrie, au fost savirsite de tineri musulmani, nascuti si educati in tarile cele mai liberale din Europa, racolati ulterior de retele teroriste.

Explicatii

Pe acest fundal apar revoltele din Franta. Nu exista pina acum indicii ca sint coordonate de extremisti islamici (mai degraba dealerii de droguri au ceva de spus). Ar fi o problema a saraciei si somajului, ni se spune. Dar saraci au fost si emigrantii polonezi, portughezi, italieni sau romani. Ar fi de vina Nicolas Sarkozy, cu declaratiile sale incendiare. "Bandele astea de nenorociti", ii califica ministrul de Interne, pe 25 octombrie, pe cei care-l bombardau cu pietre intr-o suburbie, la sase zile dupa ce anuntase "razboi fara mila" gastilor de cartier. "Razboiul" incepuse deja si nu fusese provocat de moartea accidentala a celor doi adolescenti magrebieni (care a avut loc pe 27 octombrie), ci de intentiile lui Sarkozy de a impune legea Republicii si la periferia oraselor franceze. Un revoltat cu cagula rezuma miza conflictului: "Daca politistii nu veneau aici, pe teritoriul nostru, nimic nu s-ar fi intimplat. Daca au venit sa ne provoace, atunci ii provocam si noi".

Mesajul era clar: in ghetouri, anarhistii magrebieni fac legea, nu politia. In aceeasi zi nefasta (27 octombrie) in care cei doi tineri magrebieni au murit electrocutati, refugiindu-se intr-o centrala de frica unor politisti care nu-i urmareau, Jean-Claude Irvoas era ucis in bataie in fata sotiei si a fetitei sale. Tot de niste "tineri", tot intr-un "cartier-problema". Ati auzit ceva de incident? Un alt caz despre care, cu siguranta, stiti foarte putin. Daca ati fost norocosi, veti fi aflat ca Jean-Jacques Le Chenadec, 61 ani, ar fi "prima victima a violentelor urbane". Va spunem ca nu a murit in confruntari cu politia, ci ucis de "tinerii" cagularzi pentru vina de a fi incercat sa opreasca distrugerea pubelelor. Explicatiile de mai sus - saracia, somajul, Sarkozy - sint valabile, dar ele nu explica "intifada" care poate cuprinde si alte tari europene.

Vulnerabilitati

Intelegerea "intifadei" ne dezvaluie punctele slabe ale Europei in aceasta confruntare. Stagnarea economica a Frantei si a Germaniei nu poate oferi oportunitati de angajare si integrare pentru anarhistii magrebieni de astazi. Si nu sint nici semne de revigorare economica, nici initiative de reforma ale liderilor politici. Vidul creat de lipsa autoritatii parintilor si a statului in periferii va fi umplut de imami. "I-am scapat de sub control pe copiii nostri", se pling musulmanii mai batrini, sositi cu decenii in urma in Europa. Acolo unde politistii nu puteau interveni in numele Republicii, au intervenit predicatorii in numele Islamului. Si au facut ordine in strigate de "Allahu Akbar".

In fine, ghetoizarea, trebuie sa o spunem, este incurajata de multiculturalism. Comunitatile musulmane au primit dreptul la independenta, dar au fost decuplate si s-au decuplat de societate. Germania, Belgia si Franta au infiintat Consilii Centrale ale Religiei Islamice, cu lideri recunoscuti de stat, dar puternic contestati de revoltatii de astazi. Pe de alta parte, dupa cum arata Fukuyama "toleranta liberala nu a fost interpretata drept respectare a drepturilor indivizilor, ci respectare a drepturilor grupurilor, unele dintre acestea fiind ele insele intolerante". Pentru radicali, multiculturalismul e semn al slabiciunii societatii occidentale.

Spaime

Acum, pe buna dreptate, Europa e speriata. In fata ofensivei unei minoritati sustinute de o credinta puternica si dorinta de revansa, se prezinta o societate europeana profund laicizata, care si-a pierdut increderea in sine si se simte vinovata pentru toate relele istoriei, o societate care nu poate trece de dogma multiculturalismului.

Teama se poate ghici din modul in care media relateaza violentele de astazi. Uciderea din bataie a unui om de catre cagularzi este prezentata drept "prima victima a violentelor urbane". Majoritatea relatarilor de presa se refera la "tineri". Putini sint "curajosii" care indraznesc sa vorbeasca despre religia celor care ataca. Si comparati aceasta timiditate cu relatarile indraznete, fara tonuri de gri, despre militiile "catolice" sau "protestante" care se bat, arunca in aer sau ucid in Irlanda de Nord.

Dar poate cel mai ingrijorator lucru este absenta unui leadership european, lipsa unor lideri de state care sa poata confrunta aceasta provocare. Astfel, al doilea mandat al lui Chirac se sfirseste acum in coma politica. Tony Blair este umilit de pacifisti in Camera Comunelor, cind incearca sa ia masuri mai dure contra amenintarii teroriste. In Germania, Marea Coalitie Socialisto-Crestin-Democrata, dupa chinurile facerii, scoate din joben un soricel, un program de guvernare lipsit de ambitii reformiste.

Daca stagnarea economica, ghetoizarea, lipsa de incredere de sine a europenilor vor continua, va fi doar o problema de timp pina cind islamofascismul va prelua friiele unor astfel de violente si vor aparea primele revendicari. De nesatisfacut.

Statisticile Islamului in Europa

• Potrivit unui studiu realizat de Timothy M. Savage, diplomat american specializat in afaceri europene, 23 de milioane de musulmani traiesc in Europa (5% din populatie). Populatia musulmana s-a dublat in ultimii 30 de ani. Pina in 2050, musulmanii vor constitui 20% din populatia Europei.

• Din ce in ce mai multi incep sa se autodefineasca prin apartenenta la Islam, si nu la tarile de origine, in special tinerii. Are loc o "reislamizare".

• 1-2% dintre musulmanii din Europa (250.000-300.000 de persoane) sint implicati in activitati extremiste. 10% dintre musulmanii din Germania sprijina Islamul radical, cu scopul de a instaura un stat islamic.

• Teroristii sint recrutati dintre tinerii din clasa mijlocie, "reislamizati", care gasesc solidaritate si un nou sens vietii in grupurile radicale musulmane care cauta recruti.

• 3/4 dintre musulmanii europeni considera ca valorile Islamului sint compatibile cu cele ale Frantei, dar numai 1/4 dintre tinerii sub 25 de ani sint de aceeasi parere, arata sondajul Ipsos din 2003.

• Unele partide europene au alunecat spre dreapta, cerind restrictionarea imigratiei, dar si masuri precum interzicerea purtarii valului islamic in scolile publice.

• 92% dintre cetatenii francezi sint inscrisi pe listele electorale. Francezii musulmani s-au inscris insa doar in proportie de 37%. Neimplicarea duce la o slaba reprezentare politica.

• Musulmanii europeni raspund mult mai rapid la evenimentele internationale care afecteaza "umma" (comunitatea musulmana universala), precum conflictul palestiniano-israelian, decit la probleme precum somajul sau educatia.

• Statele europene au incercat sa "nationalizeze Islamul". Au creat organizatii speciale, precum Consiliul Francez pentru Religia Musulmana. Aceste consilii nu sint reprezentative pentru populatia musulmana, conducind la o si mai mare alienare a musulmanilor. "Islamofobia" se raspindeste in Europa, europenii vazindu-i pe musulmani ca o amenintare la identitatea colectiva.

Revansa ghetourilor

Anarhia din suburbiile franceze are mai multe seturi de explicatii. Nimeni insa nu are solutii pentru a preveni transformarea acestor violente in miscari ample, paneuropene, care au la baza ideologii extremiste.

"Detonatorul Sarkozy"

Interviu cu Dominique Vidal, istoric si redactor-sef adjunct al saptaminalului "Le Monde Diplomatique".

Cum explicati "surpriza" clasei politice franceze la violentele suburbiilor?

Nu cred deloc ca se poate vorbi in mod rezonabil despre "surpriza". Pentru ca se stie de mult, ca o criza profunda se dezvolta in "banlieux", o criza care este deopotriva o criza sociala, etnica, religioasa, identitara, culturala, in sfirsit, o criza completa, globala a vietii acestor periferii. Este adevarat ca a existat un detonator. Acest detonator reprezinta discursurile provocatoare tinute de ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy, care a utilizat termeni extrem de jignitori fata de tinerii care traiesc in aceste periferii.

Care sint cauzele acestei crize?

Detonatorul, cum spuneam, a fost conjunctura. Dar a existat o criza structurala durabila. Ultimul raport al Curtii de Conturi este extrem de sever. Citez: "Aceasta situatie de criza nu este produsul imigratiei, este rezultatul felului in care imigratia a fost tratata." Si, in fond, asta este problema: de douazeci sau treizeci de ani, toate guvernele, fie de dreapta, fie de stinga, au esuat sa trateze chestiunile puse de aceasta criza. Problema centrala este ghetoizarea. Adica, de 20-30 de ani, progresiv, cartierele de locuinte sociale s-au degradat, pentru ca statul nu a mai investit, si, in acelasi timp, cartierele au fost populate de barbati, femei si copii originari din tarile colonizate de Franta.

Numai de aceste categorii de persoane?

Da, pentru ca, de-a lungul timpului, francezii - numiti "de origine" - plecau din aceste cartiere. Imediat ce au putut, s-au dus sa traiasca in cartiere mai instarite. La fel au facut-o si francezii originari din alte grupuri de imigranti, cum ar fi italienii, spaniolii sau portughezii...

Aceste periferii au devenit niste cartiere faramitate, prin plecarea celorlaltor categorii de populatie. In aceste "cités", cartiere cu populatii sarace, exista un esec scolar foarte puternic: numarul copiilor care esueaza la scoala sau la liceu este dublu fata de cartiere. La noi exista scoli numite "Écoles d’Education Prioritaires".

Dar cum nu se investesc mijloacele financiare necesare, nu sint trimise cadre didactice formate sau cu experienta, ci profesori tineri, lipsiti de formare pedagogica. Ei bine, in aceste periferii, esecul scolar este masiv! In al doilea rind, rata de somaj in rindul tinerilor este de 50% fata de 25% in restul Frantei.

Sint cartiere parasite! Abandonate de stat, de intreprinderile publice.

Aveti o situatie de genul celei numite in Africa de Sud "apartheid".

Bineinteles, nu un apartheid politic: toti acesti francezi, imigranti de origine, au dreptul de vot, ca si ceilalti francezi. Dar un apartheid social. Acest lucru este expresia unui rasism existent in realitatea sociala, dar si in discursuri. Nu o sa vedeti niciodata un politist intr-un cartier care sa opreasca sau sa controleze identitatea unui tinar alb. Pe cind unui tinar arab sau negru i se vor cere documentele de zece ori pe zi!

Viitoarele razboaie vor fi "de gherila urbana"
Interviu cu Chantal Millon, profesor de filosofie politica la Paris si editorialist pentru "Le Figaro".

Exista o relatie intre religia musulmana si violentele din Paris?

Eu, personal, nu cred. Nu cred ca exista o cordonare intre imami si ceea ce se intimpla in strada. Ca unii lideri religiosi indeamna la revolta, este posibil, dar violentele nu sint orchestrate.

Care sint motivele revoltei lor?

Problema este ca nu sint revendicari. Este o forma de nihilism, de ura de sine, pentru ca au sentimentul unei inutilitati sociale. Este o revolta in care nu se cere nimic, asta este ingrijorator. Cauza tuturor acestor evenimente este, evident, o cauza sociala.

Care a fost vulnerabilitatea sistemului francez in ceea ce priveste integrarea imigrantilor?

Sistemul francez este mai mult un sistem de asimilare decit de integrare. Viziunea traditionala a Republicii este de a asimila populatia, de a o face franceza. Problema este ca asimilarea se face foarte, foarte dificil. In primul rind, cere eforturi uriase din partea guvernului si a populatiei si cred ca eforturile nu au fost suficiente in acest sens. In al doilea rind, procesul cere ca imigrantii sa nu fie foarte numerosi. Daca pui prea multa apa in sirop, nu mai iese nimic.

Dar modelul multicultural britanic, integrare prin comunitate, nu a prevenit atentatele de la Londra... Care ar fi modelul de urmat?

Depinde ce vreti. Daca vreti imigranti adaptati la societatea in care traiesc, in acel moment ei trebuie dispersati in toata masa populatiei. Daca sinteti pentru modelul anglo-saxon, in acel moment este suficient sa ii lasam sa se organizeze fiecare in comunitatea sa si apoi sa fie supravegheati pentru a nu exista violente, care oricum vor exista, si se negociaza cu seful comunitatii, ceea ce probabil vom face si noi in Franta. Vom discuta fie cu kaidul, fie cu molahul. Si nu vad cum am mai proceda altfel. Daca inca mai dorim asimilarea, din pacate pentru Franta este prea tirziu. In Franta, am promis acestor oameni egalitate si nu am fost in stare sa le-o oferim.

Aceste cauze sociale justifica violenta lor?

Nimic nu justifica atitudinea lor. Ea poate fi explicata, dar nu justificata. Sint violente teribile, care nu sint relatate de presa. Au fost atacate biserici, au aruncat cu substante incendiare asupra unei persoane care a luat foc. Nimic nu justifica aceste lucruri. Sint mai multe cauze, iar in opinia mea cea mai importanta este educatia. Nu putem spune ca numai pentru ca sint saraci acesti tineri se comporta asa. Am avut in Franta o lunga perioada tarani foarte saraci, care nu s-au manifestat violent. Nu saracia, ci educatia este motivul. Daca acesti tineri nu merg la scoala, nu vad cum ar putea sa munceasca.

Violentele s-ar putea extinde si in alte orase europene?

Da. Cred ca sint viitoarele razboaie, cu gherila urbana. Nu vom mai avea o tara care sa vina sa ne ia Alsacia si Lorena, ci vor fi lupte de gherila urbana, pentru teritorii si avantaje sau din cauze de ura gratuita, de nihilism.

Modelul francez "hraneste ura"

Filosoful francez Jean-François Revel analizeaza, prin comparatie, si starea marginalilor si a delincventilor din Franta intr-o carte de mare succes, "Obsesia antiamericana", ce s-a dovedit profetica.

Revel comenteaza ca "ascensiunea tulburarilor linistii publice (cum sint numite cu pudibonderie) pina la marea delincventa si la criminalitate sint cauzate tot mai des de tineri". Filosoful francez are o explicatie pentru aceasta stare de lucruri: "Un esec monumental al statului francez: educatia nationala". "Virtuosii nostri totalitari", spune, apasat, Revel, "au binevoit sa interzica doua 'abuzuri>> considerate de ei pe nedrept insuportabile: invatamintul si disciplina". "Asa se face", mai spune Revel, "ca in scolile noastre violenta - sa-i spunem pe nume: banditismul - reprezinta una dintre laturile cele mai sinistre ale neglijentei noastre pedagogice". Prin urmare, ideologia antieducativa si ideologia antisecuritara au "prabusit Franta in aceasta anarhie convulsiva". Mai e ceva care sustine foarte puternic teza prabusirii sistemului social francez: "esecul integrarii". E un esec originat inclusiv in filosofia educationala franceza. Profetic, Revel vorbeste despre cazul emigrantilor magrebieni, a caror excludere din societatea franceza a fost pecetluita inca de cind acestia erau copii. Copii educati intr-un sistem exagerat de permisiv. "Raul acestei conceptii a fost agravat de teama celor responsabili cu educatia de a nu fi taxati drept rasisti atunci cind ar fi trebuit sa prevada clase speciale pentru imigrantii necunoscatori ai francezei cel putin in primii ani de scoala".

Revel mai spune, fata de aceasta problema, ca, "dintre noile comunitati, cea musulmana este de departe cea mai favorizata de puterile publice". Si, de aceea, mai victimizata. Filosoful francez face o afirmatie foarte clara: "Noul cult al Republicii fata de 'exceptia>> culturala musulmana nu a servit citusi de putin integrarii. El a hranit, dimpotriva, numai ura". A nascut, cu alte cuvinte, un "comunitarism al urii", cu musulmani care au o vointa ferma de a ramine musulmani. Concluzia lui Revel pentru situatia din Franta este una naprasnica: "Comunitarismul de tip francez si-a impins consecintele atit de departe, incit autoritatile gasesc aproape normala existenta pe teritoriul national a milioane de cetateni sau rezidenti care se considera in afara legilor statului". Quat erat demonstrandum!

Europa dinamitata din interior

Citeste si:

De un an incoace, Europa "traieste periculos", spune Francis Fukuyama. Doua campioane europene la multiculturalism, Marea Britanie si Olanda, au fost atacate de propriii cetateni.

A fost anul in care atentatele sinucigase si-au facut debutul in Europa, in care tineri musulmani, nascuti si educati in Anglia, s-au aruncat in aer la Londra, omorind 52 de persoane.

La numai patru luni de la atentate, Camera Comunelor a respins cererea lui Blair de a prelungi la 90 de zile dreptul politiei de a retine suspectii de terorism. Politistii ii puteau retine pe acestia doar 14 zile. Dormeau prin sectiile de politie ca sa poata reincepe interogatoriile la sase dimineata, pentru a nu pierde nici un minut. Cereau 90 de zile inainte de a-i pune pe suspecti sub acuzare, pentru a putea pregati dosare care sa reziste exigentelor judecatorilor britanici.

Deputatii au acceptat doar o extindere la 28 de zile. "Sinteti rupti de realitate", le-a transmis Blair dupa infringere. Si a vorbit sumbru despre "o prapastie ingrijoratoare care se casca intre o parte a Parlamentului si realitatea amenintarii teroriste". Politia britanica a spus ca a trebuit sa elibereze cinci irakieni considerati ca fiind o serioasa amenintare la adresa securitatii, tocmai din cauza timpului prea scurt pentru a stringe probe. Cei cinci zburda in libertate.

Prazi usoare

La inceputul lunii, in Olanda, alta tara europeana renumita pentru toleranta, s-a comemorat discret un an de la uciderea lui Theo van Gogh de catre un musulman extremist, nascut si educat in tara. Acesta a marturisit ca ar ucide din nou in numele Islamului, daca va avea ocazia. Sigur, liderii de stat, musulmanii moderati, jurnalistii spun ca Islamul nu are nimic de-a face cu aceste oribile crime.

Ramine totusi intrebarea cum de au devenit tinerii nascuti si crescuti in Europa prazi atit de usoare ale extremistilor.

Islamul luptator

Fukuyama incearca un raspuns intr-un editorial din "Wall Street Journal". El pune problema grava a identitatii tinerilor musulmani din Europa. Nu cresc nici in cultura parintilor, dar nici nu sint pe deplin acceptati de societate. Multi traiesc din ajutor social, fara a contribui, cu demnitate, la finantele statului providenta. In acest context apare cineva, precum Bin Laden, care le ofera viziunea pura si dura a Islamului. Dispretuitii fii ai imigrantilor sint ridicati la rangul de membri respectati ai unei comunitati mondiale care lupta contra societatii Marelui Satan. Fukuyama arata ca "ne inselam profund" daca luam ideologia islamica a acestor tineri nascuti in Europa drept o afirmare a culturii si a valorii traditionale islamice. Nu, majoritatea tinerilor care isi redescopera credinta pe teritoriul european se simt parte a Islamului luptator, dornic de revansa impotriva umilintelor suportate in ghetourile in care au fost incurajati sa se autoizoleze.

Turcofobia europenilor

Turcia ar fi primul membru UE cu 99% populatie musulmana, dar fara a fi stat islamic. Dar aderarea Turciei este respinsa mai ales in statele cu comunitati numeroase de turci. Ultimul Eurobarometru arata ca cei mai vehementi sint austriecii, cu doar 10% in favoarea aderarii, urmati de francezi si germani, care o resping in proportie de 75%. Faruk Sen, autorul cartii "Islamul in Germania", explica aceasta situatie: "Prin felul cum se imbraca turcii din Europa, cum traiesc in ghetouri, cum isi fac relatii unii cu altii, izolati de lumea exterioara, germanii trag concluzia ca 'uite, turcii din Turcia sint in ordine, sint mai liberali si mai laici, dar turcii din Germania fac nota discordanta>>."

Veniti in anii ’60 ca si "Gastarbeiter" - muncitori invitati, majoritatea din regiuni sarace precum Anatolia - turcii din Germania pastreaza inca traditii, precum casatoria aranjata de familie sau portul valului islamic. Probleme de integrare au mai ales tinerii din a treia generatie, care vorbesc perfect germana, dar traiesc zi de zi, pe pielea lor, "ciocnirea civilizatiilor": acasa - traditionalismul islamic din familie, dincolo - realitatea societatii germane in care nu se pot integra cu totul.

"Am pierdut controlul asupra copiilor nostri"

Imigrantii musulmani sositi in urma cu decenii erau recunoscatori tarilor de adoptie. Copiii lor insa se radicalizeaza. Jytte Klausen, cercetator la Harvard University, autoarea cartii "Provocarea Islamului. Politici si religie in Europa Occidentala", descrie clivajul dintre generatii.

Ce rol joaca religia islamica in violentele stradale din Franta?

Religia nu este un factor motivator. Nu musulmanii pornesc aceste revolte, ci tineri intre 15 si 25 de ani, negri sau de origine nord-africana si musulmani in sensul unei categorii etnice. Dar nu e vorba despre Islam ca fata sau chiar ca amenintare politica. Revoltele reflecta esecul integrarii sociale din Franta.

Razboiul impotriva terorismului este un pretext bun pentru radicalizarea tinerilor musulmani din Europa?

Exista acest pericol, da. Dar nu exista nici o legatura intre atentatele sinucigase din Londra si revoltele din Franta. La Londra au fost tot tineri musulmani, dar acestia au fost recrutati de operatori internationali. Reteaua internationala le-a dat data, locatia si modul in care sa ucida. Cred ca este foarte important sa nu amestecam revoltele cu actele teroriste. Exista o miscare internationala terorista care racoleaza tineri, chiar si de 14 ani. Acesti copii sint recrutati de imami radicali, care adesea nu mai lucreaza la moschei, ci in apartamente private. Ii recruteaza si ii trimit in tari precum Pakistan, Bosnia, Siria. Nu asa stau lucrurile cu tinerii din Franta, care nu au parasit niciodata suburbiile in care traiesc, nici macar nu merg in centrul Parisului.

Premierul turc Erdogan vedea o legatura directa intre interzicerea valului islamic si revolte...

Cred ca este o supralicitare. Este adevarat ca a existat o ura crescinda, nu doar printre musulmani, ci printre toti imigrantii care au o culoare diferita. Ei se simt negati. Unii dintre oamenii cu care am vorbit erau foarte suparati si denumeau principiul laicitatii "o religie franceza", religie care este foarte intoleranta cu ceea ce sint ei.

Este radicalismul islamic si o problema de generatie?

Da, exista un clivaj intre tinerii musulmani si conducerea islamica. Prima generatie de imigranti, care a venit din tari unde lucrurile erau mult mai rele, a apreciat ca aici sint drepturi democratice. Dar generatia tinara nu mai simte la fel, pentru ca ei nu mai fac comparatia cu situatia din tara de origine, ci cu ceea ce li s-a promis. Iar asta creeaza o radicalizare.

Dar de ce se intimpla acest lucru doar cu tinerii musulmani, nu si cu alte grupuri de imigranti?

Islamul este prima mare religie care a ajuns sa se dezvolte in Europa in afara cadrului reglementat de stat. Islamul este pentru Europa religia secolului 21. Are foarte multe expresii. Europenii sint obisnuiti sa vada religia ca pe o organizare clericala unde exista un reprezentant national care trateaza cu guvernul. Islamul nu este asa.

Cum poate face fata Europa unor grupari teroriste formate din musulmani naturalizati in statele europene?

Avem nevoie de combaterea terorismului. Avem nevoie de aceleasi tehnici care au fost folosite in eradicarea brigazilor teroriste Baader-Meinhof sau Brigazile Rosii din anii ’70. E nevoie de supraveghere, de o Agentie de Securitate capabila sa se infiltreze in aceste grupuri radicale. Cred ca englezii fac o treaba destul de buna.

Si cum vedeti viitorul Europei?

Aceste revolte au fost un semnal de alarma. Din pacate, e multa confuzie in ceea ce priveste legatura dintre problemele sociale si terorismul international, care de fapt sint doua probleme diferite.

Legatura exista totusi printre tinerii musulmani care nu-si gasesc rostul in societatea europeana...

Da, pericolul exista la nivelul tinerilor de 14-18 ani, care nu au altceva de facut si se implica in bande de cartier sau in organizatii politice. Un lucru spus de toti parintii e ca "am pierdut controlul asupra copiilor nostri".

Dogma europeana e in coma

Europa este unul dintre marile terenuri de lupta impotriva terorismului si a anarhiei. Afirmatia este asumata de multi observatori lucizi ai istoriei contemporane. Felul in care va fi gestionata aici aceasta situatie va conta pentru intreaga lume.

Europa occidentala si-a facut un titlu de glorie din implementarea modelului multicultural. Multiculturalismul a cistigat batalia in spatiul academic occidental european, intr-o buna parte a mass-mediei, precum si intr-o masura semnificativa la nivel politic. El a devenit miezul tare al dogmei occidentale, iar esecul sau, masurat prin fapte si nu prin simple ipoteze de lucru, e o dovada ca aceasta dogma nu este functionala.

Un argument pentru esecul multiculturalismului

Valul masiv de emigranti musulmani din Europa de Vest a pus un semn serios de intrebare in legatura cu eficienta multiculturalismului. Odata cu imigrantii de acest tip, a crescut si importul masiv de violenta fizica. Explicatia e la indemina, dar e greu de digerat de catre avocatii modelului multicultural: o societate pacifista si toleranta cum e cea din Europa de Vest este contextul cel mai fertil cu putinta pentru cresterea semnificativa a violentei. Societatea Europei de Vest este una obisnuita sa negocieze, in vreme ce societatea de tip musulman e una in care predomina determinismele tari. De aici si pina la un altoi nefericit nu e decit un pas. Facut deja, dupa cum stau marturie cifrele seci care descriu situatia delincventei si a criminalitatii in majoritatea tarilor vestice.

Al doilea argument

Ieri, imigrantii - inclusiv cei de origine musulmana - erau victime. Azi - mai cu seama musulmanii din Europa de Vest - reprezinta probleme si pericole. Multiculturalismul - carapacea in care au fost pregatiti sa traiasca - nu a creat punti, ci dimpotriva: a creat transee, segregare, izolare. Nu convietuirea este rezultatul real al dogmei europene in chestiunea imigrantilor musulmani, ci vietile paralele ale acestora. Intr-o societate permisiva cum e cea occidentala, segregarea a fost cu atit mai mult adincita. In tarile dominate de politica laisse-faire-ului, a vorbi despre integrare, fata de imigrantii musulmani, echivaleaza cu o insulta. Munitie pentru o anumita, dar importanta si influenta, parte a stingii vest-europene, multiculturalismul a devenit un instrument de auto-oprimare, model perfect de construire a noului ghetou.

Atunci cind in numele acestui multiculturalism orice critica a Islamului este de criticat si trebuie sa fie criticata, viitorul nu poate sa fie decit sumbru. Violentele din Franta, dar si altele, trecute sub o tacere vinovata, sint argumente in acest sens. La fel, resurectia miscarilor de tip neofascist in Europa de Vest. Dogma europeana e expirata. Poate ca e o poveste frumoasa, dar e totusi periculoasa atunci cind este spusa mai cu seama copiilor.

Patru nume grele care dau dureri de cap fundamentalistilor

Intr-o Europa occidentala care isi macina cuvintele pentru a descrie cit mai neutru esenta musulmanismului, cel putin patru oameni au avut curajul de a nu se impiedica in diverse mecanisme de camuflare si de prabusire in derizoriu a unei dezbateri extrem de fierbinti.

Italianca virulenta

Una dintre marile constiinte jurnalistice europene, Oriana Fallaci, a tacut multi ani. Era bolnava de cancer (si este si acum), dar lucra si la un roman. Pe 11 septembrie 2001 insa, a fost in apropierea turnurilor gemene de la New York. La doua saptamini dupa tragedie, a publicat un text ("Minia si orgoliul") care a facut o vilva imensa. La fel ca si volumul in care a aparut ulterior acesta si care s-a bucurat de 21 de editii in numai un an. In luarile ei de pozitie, destul de multe, dupa 11/9, Fallaci sustine teza ca religia musulmana (despre care spune ca este una "de ev mediu"), in general, manifesta agresivitate fata de restul religiilor si culturi, mai cu seama fata de lumea occidentala. In opinia ei, visul secret al musulmanilor este "islamizarea lumii".

"Treziti-va, oameni buni, treziti-va! Intimidati cum sinteti de frica de a merge impotriva curentelor sau de a parea rasisti (cuvint nepotrivit, pentru ca nu e vorba despre o rasa, ci despre o religie), nu intelegeti sau nu vreti sa intelegeti ca aici este in curs o Cruciada Rasturnata.

Obisnuiti cum sinteti cu jocul dublu, orbiti cum sinteti de miopie, nu intelegeti sau nu vreti sa intelegeti ca este in curs un razboi religios. Oricum, un razboi religios. Un razboi care poate (poate?) nu urmareste cucerirea teritoriului nostru, dar cu siguranta urmareste sa ne cucereasca sufletele. Urmareste disparitia libertatii si civilizatiei noastre. Distrugerea modului nostru de a trai si de a muri, a modului nostru de a ne ruga sau de a nu ne ruga, a modului nostru de a minca si de a bea si de a ne imbraca si de a ne distra si de a ne informa", spune, intr-un text de mare impact, Fallaci.

Pentru atitudinea sa, Oriana Fallaci a primit numeroase amenintari cu moartea.

Un nepot incomod

Nepot al pictorului Vincent van Gogh, Theo van Gogh a fost unul dintre cei mai contestati cineasti ai Olandei. La 47 de ani a fost injunghiat in plina strada, in timp ce se plimba cu bicicleta, de catre Mohammed Bouyeri, cel care i-a reprosat atitudinea extrem de transanta fata de islamism. Autodeclarat public antiislamist, Theo van Gogh a devenit si mai virulent in atacurile sale dupa tragedia din 11 septembrie din SUA. Ultima sa carte, "Allah stie cel mai bine", condenseaza dispretul lui Van Gogh fata de cruzimea Islamului. La fel, ultimul sau film incheiat, un scurtmetraj de 11 minute, descrie conditia precara a femeii in religia musulmana. Dupa acest film, atit regizorul, cit si scenarista filmului, Ayaan Hirsi Ali, au fost terorizati de amenintarea cu moartea, venita din zona radicalilor musulmani.

Amenintarile au fost duse pina la capat, pina acum, numai in cazul lui Van Gogh de catre Mohammed Bouyeri, absolvent de studii superioare si aparent bine integrat in societatea olandeza. Ca o curiozitate, numele asasinului lui Theo van Gogh apare in presa olandeza, de regula, ca "Mohammed B.", pentru a i se proteja intimitatea.

Scriitorul condamnat la moarte

Salman Rushdie este cel mai cunoscut scriitor din intreaga lume, ale carui scrieri au ca tema problematica islamismului. Scrierile sale au fost interzise in majoritatea tarilor musulmane, iar o parte dintre traducatorii lor au platit aceasta optiune chiar cu viata. "Versetele satanice" este cartea lui Rushdie care a stirnit un imens scandal in tarile musulmane. Ea a fost interzisa si arsa, iar in 1989, la un an de la publicarea ei, ayatollahul Ruhollah Khomeini a proclamat o "fatwa", prin care scriitorul nascut in India, dar refugiat in Europa si in SUA, era condamnat la moarte pentru "blasfemie impotriva Islamului". De altfel, aceasta "fatwa" de condamnare la moarte nu a fost abolita nici astazi. De asemenea, pe capul lui Rushdie sint puse mai multe premii care, insumate, ajung la citeva zeci de milioane de dolari.

Radicale si lucide, textele lui Rushdie denunta cruzimea si violenta unei lumi vrajite de Profet si, de aceea, inapoiata si inumana in multe detalii ale ei.

Taxat drept antimusulman feroce si iremediabil, Salman Rushdie se pronunta totusi pentru o reforma din temelii a islamismului. Intr-un articol publicat in luna august a acestui an la pagina de comentatori invitati a ziarului "The Times", scriitorul de origine indiana afirma despre Coran ca acesta trebuie tratat ca un document istoric si nu ca unul sacru.

In ciuda acestor nuante, Rushdie ramine, la propriu, cel mai vinat scriitor din lume de catre musulmani. E, de altfel, permanent pazit.

Urmasa lui Theo van Gogh

Ayaan Hirsi Ali este cea mai frumoasa deputata din Parlamentul Olandei. E in primele pozitii pentru postura de urmatoare victima celebra a fanatismului islamic. Scenarista unui film regizat de Theo van Gogh este o adversara fara rest a fanatismului religios si a islamismului. Somaleza de origine, Ayaan Hirsi Ali spune, in singura carte pe care a publicat-o pina acum, ca e nevoie de "toleranta zero fata de intoleranta". Societatea occidentala, mai spune aceasta, a manifestat o toleranta excesiva, iar aceasta atitudine e echivalenta cu indolenta si ignoranta.

Condamnata la moarte de diverse grupuri fundamentaliste musulmane, actualmente sub escorta permanenta a unor bodyguarzi, Hirsi Ali e convinsa ca un imperativ major al societatii civile este acela de a integra, la nevoie, cu forta, strainii. Ea mai spune ca democratia autentica presupune si o intoleranta legitima atunci cind fundamentele sale ii sint atacate salbatic si ca propaganda islamica, ce iradiaza si spre o buna parte din stinga europeana, trebuie sa fie o tinta permanenta pentru cei care nu vor ca valorile occidentale sa fie anulate.