Teroarea se vinde bine

Structura unui scenariu cu care ne-am obisnuit deja ne infatiseaza patru atacuri cu bomba ce au loc intr-o capitala europeana. Stirea intra fulger pe agentiile de presa, dar nu ne afecteaza mai mult ca alta data, alte atentate in alte locuri. A doua zi aflam ca o romanca a disparut in incidentul sangeros si, dintr-o data, suntem afectati.

Aflam cum o cheama si ne familiarizam cu viata ei filtrata de tabloide. Avem sentimente, trairi, pareri si regrete, cumparam cu nesat ziare, ne lipim ochii de televizoare. La fel ca si in "criza ziaristilor rapiti", a contat enorm faptul ca am compatimit cu familiile afectate, filmate in casele nefericirii lor, mai mult decat comunicatele impersonale ale unor celule de criza sau parerile balbaite de experti. In ambele cazuri, fara sa avem habar, am cumparat o marfa: segmente din actiuni ale terorii cuantificate ca branduri. "Averea" dezvaluie azi mecanismele prin care cumparam zilnic ura unora si durerea celorlalti.

Exista o coerenta in infamia consumului, astfel se explica de ce devine Al-Qaeda o marca.

In universul consumist orice actiune umana poate deveni un brand. Prin reverberarea continua si asurzitoare de catre comunicatiile ce ne covarsesc viata, se indeplineste marea parte a operatiunilor de promovare.

Restul este scenariu, dupa ce s-a evaluat ce si cat anume se poate obtine. Vorbind de terorism ca si marfa, important este sa i se contureze prezenta prin publicitate si sa i se identifice justificarea cheltuielilor prin profit. Chiar si ororile pot deveni branduri, iar multe chiar au devenit.

Obsesia de a produce marci atenueaza prin tehnici comerciale chiar acuitatea reprimarii actelor de terorism si ale ororilor ce le succed.

Elementul principal de unde porneste conceperea brandului este notorietatea, iar notorietatea inseamna bani.

Perceptia in folclorul urban de pretutindeni este similara in interpretare: zici Ernesto Che Guevara, zici revolutie, contestare a capitalismului, curaj latino-american, dedicatie pana la sacrificiu pentru o idee.

Altfel, zici Osama ben Laden, zici omul care a sfidat ca nimeni altul cea mai puternica tara din lume si pe cel mai puternic om al ei.

Teodora Migdalovici, de la Biroul Cannes Lyons, Romania, ne-a dezvoltat conceptul: "Comportamentul unui brand este asemenea comportamentului unei vedete, are notorietate, coerenta, este bine asezat in constiinta publica, ocupa un loc clar in mintea si inima individului-consumator, genereaza asociatii imediate, cu ecou in spiritul unor indivizi de cea mai diversa formatie si origine. Astfel ca, nu mai este nici o diferenta in acest plan intre Naomi Campbell si ben Laden".

De altfel, un proces complex si profund a inceput deja: urmare a "razboiului global antiterorist", razboiul din Irak schimba intensiv fata publicitatii. In cele ce urmeaza, vom privi spre sase exemple notabile despre modul cum actiuni umane care au indus teroare au devenit ulterior, marci. Unele dintre aceste exemple reflecta terorismul institutional-statal, altele tin de terorismul antistatal si antisistem.

OAS si batalia pentru Alger

Pentru multa lume a fost de neimaginat cum oameni care au avut o contributie deosebita in rezistenta franceza antifascista (Maquis) au putut ulterior devia pana in extrema opusa, a promovarii terorii. Este cazul a doi ofiteri, Jean-Jaques Susini si Pierre Lagaillarde care au fondat in anul 1960 la Madrid, ultima capitala fascista a vremii, Organizatia Armata Secreta (OAS). Impotrivirea lor la efortul spre independenta al Algeriei - perla coroanei intre coloniile franceze - a dus la mii de persoane ucise, teroare, torturi si asasinate, dar si la conflict deschis cu guvernul Frantei, condus autoritar de generalul De Gaulle.

De altfel, OAS a incercat un atentat impotriva acestuia, esuat la 22 august 1962. Conceptul "OAS" a beneficiat de publicitate copioasa, presa abundenta, muzica, filme, forumuri, monumente, iar J-J Susini, amnistiat de presedintele Mitterrand, a devenit in anul 1982 expert in Societatea de studiu si de gestiune a securitatii (SEGS), apoi, membru marcant in partidul Frontul National al lui Jean Marie Le Pen. Vorba lui Kurt Vonegut, "asa merg lucrurile".

Slava asasinilor profesionisti!

Cinematograful si televiziunea au facut un model extrem de profitabil din mercenar. Este vorba de un brand solid, intarit continuu prin presa, mai ales ca, dupa anul 2000, Companiile Militare Private (CMP) au preluat in ritm accelerat actiuni militare care au fost apanaje traditionale ale armatelor nationale. Mai multa eficienta, mai mult castig. Figuri ilustre din secolul 20 au facut gloria modelului promovat: Bob Denard sau "Mad Max" Hoare au devenit legende. Au facut-o printr-o meserie literalmente distructiva, pentru ca indaratul tuturor acestor actiuni se gaseste, invariabil, teroarea. Reviste de mare tiraj ca "Soldiers of Fortune" atrag ca un magnet un tineret in cautare de sens, si trece mult timp pana cand tinerii descopera cum este sa lupti pentru cauze total straine de ceea ce se numeste patria ta.

Companiile Militare Private ca Sandline International sau Northbridge Services Group, fac absolut orice, au tot interesul ca publicitatea in jurul acestor oameni cu patrii difuze, sa abunde. Rezultatul? Filme in exces, carti, reviste, desene animate in serii nelimitate, tigari si bauturi, tricouri, insigne, linii de moda adaptate. O adevarata industrie de publicitate pentru asasini profesionisti.

Razboiul din Vietnam si simbolul "Che"

Este un loc consacrat in schimbarea de macaz a istoriei de dupa anul 1970. Totul a fost legat de publicitate inca din vremea marilor moratorii pentru Vietnam, cand Bob Dylan si Jane Fonda faceau apologia valului "Flower Power" pe vastul platou dinaintea Casei Albe in fata a milioane de protestanti. In timpul acesta, Beretele Verzi duceau teroarea in satele vietnameze. Peste ani, segmente intregi din acest vast cosmar au devenit marci protejate.

De departe insa cea mai mediata si mai bine vanduta marca, rezultata din exploatarea publicistica a razboiului, violentei si teroarei a fost "Che" Guevara. Exemplu clar, intrat in manualele de specialitate, al faptului ca omul nu mai conteaza, ci doar imaginea lui.

Cultura publicitatii si universul consumist nu puteau ocoli pentru multa vreme figura legendara si atat de charismatica a lui Ernesto "Che" Guevara. Noile valuri de studenti in stiinta comunicarii inteleg modul cum imaginea creeaza sensul, fara sa mai vada sursa. Tot mai multi receptori de publicitate vad efectiv simbolul, cumpara produsele generate de acesta dar, nici macar nu se gandesc la originea acestuia. O vad doar pe Madonna in basca lui Che si asta este mai mult decat de-ajuns (American Life, 2003). Vanzarea tricourilor cu chipul sau este depasita de etichetele de pe sticlele de vodca Smirnoff cu marca Che. In Romania, un post de radio s-a vrut "revolutionar", aruncand chipul sau in prim-planul reclamei, dar fortand adaugarea unui atribut din terminologia razboiului urban: guerilla. Nimic mai "tranquil" in Bucurestii de azi!

Si tot in Bucurestii de azi, tineretul PSD foloseste imaginea acestuia pe tricouri rosii pentru a promova ceva "revolutionar" in masura in care acest partid este o extensie bolnavicioasa a doctrinei pe care Che a dorit sa o purifice prin sacrificiu personal.

Mii de firme isi insusesc imaginea, dar uita omul. Tot mai putini stiu cine anume a fost Che, model ireprosabil al marxismului militant, cu atat mai putin despre modul atroce in care a fost ucis. In acest caz, teroristii erau "ceilalti", guvernamentalii lui Barrientos, dresati de CIA, dar cui ii mai pasa? Nu mai conteaza, brandul produce profit cu motoarele in plin.

Leon Trotki s-a lansat masiv in anii ?60 si a corupt numeroase persoane care, ulterior, au devenit corifei ai capitalismului. Se nascuse si o butada: "Trebuie sa fii radical in tinerete ca sa devii un bun conservator mai tarziu". Imbatranind, generatii intregi de manageri si de businessmani au exploatat in cel mai pur stil capitalist erezia tineretii lor. Nici nu se putea gasi un model mai bun, Leon Trotki, poreclit "la cravache du Lenine", dar atat de anti-stalinist ulterior. Ce marca de succes! Asasinarea sa in Mexic, in 1945 de un fanatic stalinist, l-a proiectat direct in miezul publicitatii globale a timpului. A devenit mentorul ideologic al tuturor partidelor radicale. Alti bani, alte profituri. Muzica, filme, moda si stil "radicale" au depasit fazele distructive initiale, au devenit manifestari de "bon-ton" cu nostalgia aferenta, au devenit bunuri de consum, ca orice actiune de terorism esuat.

Brandul ben Laden

Organizatia Al-Qaeda este marca publicitara radicala si omniprezenta de ultima ora. "Reteaua" a depasit faza de soc in perceptia comuna promovata de mass-media. Selectia bruta si arbitrara a victimelor, motivatia "divina" a sinucigasilor blindati cu grenade, haosul temporar al efectelor, violenta replicilor "oficiale", toate acestea au trecut in planul doi. Osama ben Laden nu mai este doar un personaj de graffitti, el a devenit un real si autentic director de campanie publicitara, in mod sigur, unul din cei mai buni din lume. Cu bani CIA, cu televiziuni devotate ca Al Jazeera si CNN (doar in aparenta, concurente), cu mai multi telespectatori decat tot mondenul de pe glob, ben Laden genereaza mereu o singura intrebare: what's next?

Pentru ca, ce nu stie marele public, ceea ce urmeaza determina noi preturi, uriase, ale reclamelor in ore de varf, tiraje ascendente ale marilor ziare, o paine alba pentru analistii de pretutindeni, precum si o vanzare in delir a produselor ce pot marii cat de cat siguranta in spatiul public si privat. Reversul actiunilor teroriste, pe cale de consecinta, sta tot in profit. Ca in orice sistem polarizat, cineva castiga enorm, astfel ca, investitiile in terorism - joc atat de subtil de stimulare-combatere! - sunt rentabile pentru toate companiile care vand elemente ale sigurantei nationale.

Nimic n-a convins mai bine pe contribuabilul american sa scoata din buzunar cu 15% mai multi bani pentru siguranta in spatiul public decat imaginea blocurilor WTC prabusite. Vorbim, cum au facut-o consilierii avizati ai presedintelui american, neascultati, de un scenariu Pearl Harbor repetat la alte costuri si cu o mediatizare absoluta. De atunci, complexul militar-industrial si cercetarea cu finalitate militara duduie. Aici este cheia: din toate aceste fapte rezulta constatarea rece ca terorismul sporeste entropia. In plan social economic, aceasta realitate creste cererea de noi fonduri in numele imperativelor de aparare. Desi finantarea amenintarilor la viata pare sa nu se mai termine, numeroase sunt mecanismele publicitare care transforma segmente coerente ale acestui proces in branduri. Vorbim, in fond, de costuri ale operatiunilor de re-setare a libertatii.

Cercul vicios al comertului cu teroarea consta in faptul ca SUA ar fi sprijinit financiar masiv pe actualii lor dusmani, dar culeg sumedenia de dobanzi. Confuzia generata publicitar deriva din dilema ca nu mai stii unde este bine, sau, cum spunea Cioran, "nuantele Raului difera intre infern si un Rai deprimant".

Dar nici un analist politic nu va sti sa faca o estimare cat de cat apropiata de adevar a sumelor castigate din terorismul bine publicitat.

Iata cum teroarea poate genera branduri. Exista toate ingredientele necesare, in primul rand, cerere si oferta, intretinute pe suport media. Exista misiune si viziune, in spatele oricarei actiuni teroriste. Se practica endorsmentul ca in cazurile comerciale, Saddam si ben Laden sunt exemple tipice.

De partea cealalta a baricadei, G. W. Bush este comercial asimilabil terorismului - prototip occidental comun pentru milioane de telespectori, insetat de petrol, gata sa sacrifice pentru asta culturi si civilizatii care nu-i sunt familiare, fiind, prin aceasta o marca deosebit de puternica. Istoria actuala delimiteaza prea abrupt victima de abuzator, cotropitorul de cotropit, teroristul de terorizat, depinde din ce unghi sunt privite lucrurile. Tot publicitatea globala ne lamureste despre principiul fundamental al raului: singurul lucru care se poate adauga Creatiei este distrugerea unor parti ale ei. Doar astfel, Creatia poate fi stapanita de catre om. Restul este utopie si publicitate.

Al-Qaeda ataca de pe Internet

Organizatia terorista al-Qaeda, condusa de Osama ben Laden, a publicat pe Internet un anunt prin care cauta personal specializat in montaje video si publicarea comunicatelor sale pe web, a anuntat cotidianul arab Asharq al-Awsat, citat de Mediafax. Al-Qaeda scoate astfel la concurs "posturi vacante" in domeniile: redactare de text, montaj video si corespondenti mass-media in intreaga lume, care sa prezinte activitatile combatantilor sai din Irak, teritoriile palestiniene, Cecenia si alte zone de razboi. Frontul Islamic Global Media, organizatie afiliata la al-Qaeda, care activeaza exclusiv pe reteaua Internet, ii va contacta "prin e-mail pe cei interesati sa faca parte din organizatie", dar nu precizeaza insa cum pot lua acestia legatura cu ea sau care este salariul propus.

"Toti musulmanii stiu ca viata lor nu este a lor, pentru ca ea apartine acestei natiuni islamice batjocorite, pentru care ei isi varsa sangele. Nimic nu este mai important decat aceasta", afirma anuntul Frontului Islamic Global Media, potrivit cotidianului Asharq al-Awsat. Sustinatorii retelei al-Qaeda folosesc intensiv Internetul pentru a transmite mesaje pe zeci de site-uri islamice, pe care oricine poate publica un text. In plus, ei creeaza propriile lor site-uri, pe care administratorii de retea le inchid in mod periodic. Cu toate acestea, anuntul nu a aparut pe principalele site-uri islamice, pe care al-Qaeda si gruparile afiliate ei isi publica, in general, declaratiile.

Luna trecuta, reteaua al-Qaeda a publicat pe Internet prima editie a jurnalului sau saptamanal de stiri, "Sout Al Khalifa" ("Vocea Califatului"), care are ca scop contracararea "minciunilor si a propagandei" anti-al-Qaeda, difuzate de principalele posturi de televiziune internationale si arabe, precum CNN si Al Jazeera. Organizatia al-Qaeda si alte grupari fundamentaliste recurg tot mai des la Internet, pentru a le explica tinerilor musulmani motivele luptei lor impotriva guvernelor arabe si musulmane prooccidentale. Rebelii islamici, care in Irak lupta impotriva Guvernului irakian si a trupelor americane, au publicat deseori imagini cu activitatile lor militare, inclusiv decapitari ale ostaticilor.

Al-Jazeera a cumparat "credibilitate" de la BBC

Cunoscutul David Frost, care a realizat ani de zile emisiunea "Breakfast with Frost" la BBC, se va alatura echipei Al-Jazeera, unul dintre posturile de televiziune care promoveaza intens "brandurile terorii". Compania quatariota de televiziune prin satelit a anuntat ieri ca David Frost va lucra pentru canalul in limba engleza, post care va fi lansat in primavara lui 2006. David Frost, care a transmis ultima emisiune "Breakfast with Frost" la BBC in luna mai, va fi unul dintre principalii membri ai echipei sale. David Frost s-a declarat incantat de colaborarea cu Al-Jazeera.

"Majoritatea emisiunilor de televiziune pe care le-am facut erau destinate audientei americane si britanice. De data aceasta, desi continuam sa vizam audienta din Marea Britanie si Statele Unite, ne adresam si restului lumii", a declarat el. Frost este "singura persoana care i-a intervievat pe ultimii sapte presedinti ai Statelor Unite si ultimii sase prim-ministri ai Marii Britanii", se arata intr-un comunicat al Al-Jazeera.

Interviurile realizate de Frost cu Richard Nixon dupa izbucnirea scandalului Watergate au fost extrem de apreciate si au avut cea mai mare audienta din istoria interviurilor realizate pentru emisiunile informative. Saptamana aceasta, cotidianul "Guardian" aprecia ca incheierea unui contract cu Frost este o realizare pentru Al-Jazeera, mai ales pentru ca David Frost dispune de o importanta credibilitate si de contacte care vor ajuta postul quatariot de televiziune sa risipeasca sentimentul de neincredere care planeaza asupra sa in unele regiuni ale lumii, in special in Marea Britanie si Statele Unite.

---

Despre autor: