Blair s-a dus la Bush cu nota de plata

Tony Blair a luat, ieri, avionul spre Washington pentru a fi primul lider strain care il viziteaza pe presedintele reales al americanilor, George W. Bush. Intalnirile dintre cei doi au devenit deja obisnuite, ambii sustinand ca celalalt este prieten strategic.

Dupa 11 septembrie, primele cuvinte care au rasunat pe buzele premierului britanic au fost "umar la umar", referindu-se la relatia cu Bush. Si asa au ramas. Dar, in ultimul timp, Blair a avut destule de suferit de pe urma prieteniei cu liderul celui mai puternic stat din lume. Pe de o parte, din cauza opozitiei intampinate acasa, unde nu numai conservatorii din opozitie il critica pentru implicarea in razboiul din Irak. Pana si Partidul Laburist, al carui lider este Blair, pare sa-l prefere pe ministrul finantelor, Gordon Brown, pentru un nou mandat.

Pe de alta parte, Bush s-a folosit cu succes de numele lui Blair in campania electorala. De cate ori a avut ocazia, raspunzand atacurilor democratului John Kerry, presedintele republican spunea "intrebati-l pe prietenul meu Tony Blair". Asta, in conditiile in care John Kerry afirma sus si tare ca are prieteni importanti in Europa. Iar Bush a fost reales. Si a fost sprijinit intotdeauna de Blair, cu pretul scaderii popularitatii sale in randul britanicilor. Acum insa a venit momentul notei de plata. In conditiile in care Orientul Mijlociu fierbe dupa moartea liderului palestinian Yasser Arafat, Tony Blair vrea totul. Adica rolul de mediator in zona, el vrea sa intre in istorie ca europeanul care face pace intre israelieni si palestinieni, oricat de grea ar fi aceasta sarcina. De altfel, Bush ar putea fi de acord cu acest lucru. Poate si pentru ca este prea ocupat cu Irakul. Bush tatal declara, cu o saptamana inainte ca Blair sa ajunga la Washington, ca acesta va gasi in actualul presedinte "un partener de nadejde, dispus sa accepte multe".

Distantare

Mai exista insa o fata a monedei. O data reglate conturile intre cei doi lideri, o data Blair multumit, Marea Britanie ar putea lansa o politica de distantare de Statele Unite. Chiar daca acest lucru ar putea fi de neacceptat pentru Bush, avand in vedere ca Londra este singurul aliat neconditionat pe care il are in Europa. Ultima data cand cei doi lideri s-au intalnit, seful Casei Albe a incalcat o regula, afirmand ca este corect ca Israelul sa-si mentina coloniile evreiesi in Fasia Gaza. Atunci cand Marea Britanie a protestat fata de cresterea tarifelor la otel sau cand nu a reusit sa convinga America de necesitatea Protocolului de la Kyoto, Washingtonul a surzit de ambele urechi. Disperarea Londrei a crescut cand ministrul apararii, Geoff Hoon, a scris Pentagonului, afirmand ca va impune embargou tehnologiei militare americane, in cazul in care SUA nu impartaseste din secretele sale militare. Bush a spus nu, iar urmatoarea mare comanda a britanicilor, de echipament militar, a fost semnata cu Germania.

Vin alegerile

Din punct de vedere diplomatic, Statele Unite si Marea Britanie raman unite. Dar din punct de vedere militar, Londra prefera Europa. Atunci cand Jacques Chirac a protestat fata de folosirea tehnologiei GPS in Irak, afirmand ca "europenii sunt amenintati sa devina vasalii Americii", Blair l-a sustinut. Practic, din punctul de vedere al acestei tehnologii, acest lucru poate fi considerat real. Pentagonul detine si controleaza in exclusivitate satelitii prin care sunt supravegheate vehiculele care au instalate GPS. Motiv de nemultumire pentru Franta, Germania si Belgia. Mai nou, si pentru Marea Britanie.

Toate aceste motive par sa incline balanta spre ipoteza distantarii Londrei de Washington. In cazul in care Bush accepta sa isi plateasca datoriile fata de prietenul sau de peste Ocean, popularitatea premierului britanic in randul europenilor ar putea beneficia de un avant deosebit. Mai mult, o data revenit acasa, cu "pasaportul" de mediator in Orientul Mijlociu in buzunar, Blair trebuie sa se pregateasca de alegerile din 2005. Drept care il va ataca, subtil sau nu pe Bush. Iar subiectul preferat ar putea fi Prococolul de la Kyoto, care reduce emisiile de gaze cu efect de sera la nivel mondial. Chiar daca ar vrea adoptarea actului, Bush nu ar convinge niciodata Senatul sa voteze acest protocol, recent semnat de Rusia. Un alt subiect care va fi abordat intre cei doi este, asa cum este firesc, Irakul. De cateva zile, militarii irakieni si cei americani ataca sustinut Fallujah, sub pretextul desfiintarii retelei teroriste conduse de Al Zarkawi. In afara de faptul ca au trecut prin foc si para un oras intreg, nu au reusit mare lucru, liderul terorist fugind de mult. Alegerile din ianuarie trebuie pregatite si, mai ales, organizate in conditii de siguranta, lucru dificil de reusit, in conditiile in care continua rapirile si atacurile asupra obiectivelor oficiale sau militare.

Oricum, una peste alta, vizita lui Blair la Washington este mai speciala poate decat toate cele de pana acum. Care vor fi rezultatele, ramane de vazut.

---

Despre autor: