"Acum, cand lucrurile s-au clarificat dupa lunga campanie electorala din tara dvs., va solicitam sa treceti fara intarziere la reexaminarea relatiilor cu Europa. Oricat de puternica ar fi tara dvs., experienta a demonstrat ca aveti nevoie de aliati si de institutii globale functionale, care sa contribuie la apararea intereselor dvs. fundamentale... Lectiile aspre ale ultimilor doi ani sunt clare: daca exista intre noi disensiuni, nu putem exercita o influenta internationala semnificativa": intr-o scrisoare deschisa adresata presedintelui Bush, trei importante personalitati europene, fostul presedinte al Frantei Valery Giscard d'Estaing, fostul prim-ministru al Italiei Giuliano Amato si lordul Ralf Dahrendorf, fost director al vestitei "London School of Economics", apeleaza la reluarea legaturilor de colaborare dintre Europa si America, serios afectate in urma razboiului din Irak, si asezarea lor pe o baza noua, in opinia semnatarilor, cinci fiind domeniile spre care trebuie indreptata atentia. SUA trebuie sa renunte la politica unilaterala de pana acum, in favoarea unei actiuni multilaterale. In conditiile cand China si India se afirma ca puteri economice, militare si diplomatice de prim rang, iar Rusia se indreapta in aceeasi directie, doar un solid nucleu euroamerican poate face institutiile internationale mai eficace.

O Europa puternica si mai strans integrata este in interesul pe termen lung al Americii, chiar daca, uneori, i se va opune. In acest scop, SUA ar trebui sa atenueze masurile protectioniste in ce priveste transferul de tehnologie militara, sa ofere europenilor mai multe posturi importante de comanda in cadrul NATO si sa accepte o colaborare mai larga intre serviciile de informatii. In al doilea rand, America si Europa ar trebui sa actioneze unit in Orientul Mijlociu, europenii fiind gata sa sprijine eforturile americane in Irak daca SUA isi vor respecta promisiunea sa sustina crearea unui stat palestinian pana in 2006. Este nevoie de fapte si nu numai de vorbe in realizarea unei solutii care sa prevada existenta a doua state independente, Israelul si Palestina.


In privinta Iranului, Europa este dispusa sa faca presiuni asupra guvernului de la Teheran in problema programului sau nuclear, considerand ca America trebuie sa ofere compensatii iranienilor pentru renuntarea la acest program. In al patrulea rand, instabilitatea crescanda a sistemului financiar mondial, ca urmare a mutatiilor inregistrate in bugetul federal american, care, de la un surplus de 250 miliarde dolari, in 2000, a ajuns la un deficit de 400 miliarde, in 2004, necesita o reglementare globala, tinand seama de faptul ca economia europeana si cea americana reprezinta cheia de bolta a sistemului comercial global.

Si, in fine, pentru abandonarea politicii de pana acum, potrivit careia America traseaza linia, iar Europa nu are altceva de facut decat sa i se conformeze si pentru luarea in comun a deciziilor, se impune crearea, ca for strategic, a unui Grup de Contact, NATO fiind, in prezent, un for prea larg si actionand numai ca raspuns la stimuli externi pentru a putea permite un schimb de vederi real. Toate aceste masuri sunt de cruciala insemnatate in vederea conturarii unei noi intelegeri transatlantice, incheie semnatarii scrisorii, ramanand de vazut in ce fel va raspunde destinatarul, in cazul, fireste, ca va raspunde.