"Tradatorule!" sau "Sharon este mai rau decit Stalin!" sint doar citeva dintre scandarile extremistilor de dreapta si ale colonistilor evrei la adresa premierului Ariel Sharon. Nici manifestatiile, nici marsurile de protest si nici amenintarile cu moartea nu au reusit sa-l convinga insa pe Sharon sa se razgindeasca in privinta retragerii din Fisia Gaza. In 2002, premierul sustinea ca Netzarim si Kfar Darom - doua dintre cele 21 de colonii din Gaza - sint mai importante decit orasul Tel Aviv. Acum, el declara ca retragerea din Gaza va spori securitatea Israelului.

Plan exploziv

La inceputul anului 2004, Ariel Sharon si-a dezvaluit intentia de a-i evacua pe toti cei 8.000 de locuitori ai celor 21 de colonii din Gaza, precum si alte citeva sute, din alte patru implantari din Cisiordania. Sharon a dat de inteles ca Israelul nu mai are nici un interes sa-i mentina pe cei 8.000 de colonisti in mijlocul a 1,3 milioane de palestinieni confruntati cu saracia, intr-o zona cu una dintre cele mai mari densitati de populatie din lume. In plus, armata israeliana va putea interveni in Gaza ori de cite ori va considera ca este necesar. Palestinienii din zona vor continua sa fie dependenti de apa, sistemele de canalizare, comunicatiile si electricitatea israelienilor.

Dupa plecarea din Gaza, Israelul isi va putea consolida controlul asupra Ierusalimului, precum si a blocurilor de colonii din nordul, centrul si sudul Cisiordaniei, unde traiesc majoritatea celor 245.000 de colonisti. Evacuarea ar trebui sa inceapa pe 17 august si sa se incheie pe 3 octombrie a.c.

In cautarea extremistilor

Dupa 38 de ani de ocupatie, retragerea din Gaza contravine insa politicii de colonizare promovate, timp de decenii, de toate guvernele israeliene - atit de dreapta, cit si de stinga - in Cisiordania si Fisia Gaza. Paradoxal, de-a lungul timpului, unul dintre cei mai mari sustinatori ai politicii de colonizare a fost insusi actualul premier.

Citeste si:

El a contribuit substantial la desemnarea coloniilor drept zone de dezvoltare prioritara si la acordarea de facilitati pentru a incuraja stabilirea in implantarile evreiesti. Schimbarea de atitudine a lui Sharon a provocat o adevarata furtuna in Israel. Considerat "tradator" de catre colonisti, Sharon a avut de infruntat atit opozitia aripii dure a propriului partid, Likud, cit si furia altor formatiuni politice de dreapta, a numeroase grupari de extrema dreapta, precum si a unor lideri religiosi radicali.

"Sfirsitul visului Israelul Mare"

Criticii ii reproseaza premierului "un dezastru national", prin "sfirsitul visului Israelului Mare". Pe linga renuntarea la parti din "pamintul biblic", radicalii de dreapta il acuza pe Sharon ca evacuarea colonistilor este o grava incalcare a drepturilor omului, iar abandonarea Fisiei Gaza va oferi gruparilor islamiste o baza de lansare pentru atacuri asupra Israelului. Nu in ultimul rind, sustin aceiasi critici, retragerea ar constitui o victorie morala pentru organizatii teroriste precum Hamas. Pina acum, indignarea protestatarilor ultranationalisti s-a rezumat in mare parte la marsuri si demonstratii, multe dintre acestea fiind dispersate de politie. In perspectiva inceperii operatiunilor de evacuare, israelienii au mobilizat 55.000 de soldati si politisti. •

Pericol de moarte

Intre timp, serviciile secrete israeliene au avertizat asupra riscului comiterii unor atentate ale fortelor de extrema dreapta din Israel. Fortele speciale se tem de un asasinat similar celui comis in 1995 de un activist israelian de extrema dreapta, caruia i-a cazut victima fostul premier, Yitzhak Rabin. Acesta jucase un rol important in semnarea Acordurilor de la Oslo, care a dus la crearea Autoritatii Palestiniene si trecerea sub controlul partial al acesteia al unor teritorii din Fisia Gaza si Cisiordania.