Premierul Tony Blair continua sa conditioneze renegocierea cecului de 4,6 miliarde de euro pe care Anglia il primeste anual de la UE, de reformarea Politicii Agricole Comune (PAC), pe care a numit-o aberanta. Subiectul enerveaza la culme Franta, care se teme ca ar putea pierde o parte din subventiile acordate fermierilor. Miercuri, Tony Blair si ministrul Finantelor, Gordon Brown, au gasit un argument forte pentru reducerea subventiilor pentru fermieri, spunand ca ele contribuie la perpetuarea saraciei din Africa.

Blair, care s-a prezentat miercuri in Parlament pentru "Ziua intrebarilor", a sugerat pentru prima data necesitatea abandonarii Politicii Agricole Comune, in vederea reformarii cheltuielilor comunitare, scrie cotidianul britanic "The Telegraph". Declaratia prefigureaza noi tensiuni intre Tony Blair si Jacques Chirac, care se vor intalni saptamana viitoare la summitul G8, de la Gleneagles. Hillary Benn, secretarul britanic pentru dezvoltare internationala, a aratat ca statele europene bogate acorda fermierilor 154 de miliarde de lire sterline pe an, suma de zece ori mai mare decat ajutorul acordat Africii.

Fermierii francezi primesc 21% din PAC, adica sapte miliarde de lire sterline pe an, astfel ca e lesne de inteles inversunarea cu care Chirac sprijina sistemul. Gordon Brown, creierul Finantelor britanice, a avertizat, intr-un discurs la UNICEF: "Nu mai putem nesocoti politica noastra, pe care tarile sarace o percep drept ipocrizie si protectionismul natiunilor dezvoltate". Seful Foreign Office, Jack Straw, a declarat si el ca Marea Britanie va face demersuri pentru reformarea bugetului comunitar.

Citeste si:

In timp ce Londra tureaza motoarele pentru preluarea presedintiei UE, Luxemburgul isi linge ranile, la sfarsit de mandat, din cauza lipsei acordului asupra bugetului comunitar si respingerii Constitutiei europene de francezi si olandezi, comenteaza EUObserver. Bilantul nu este insa atat de sumbru. Facand uz de legaturile sale apropiate cu guvernele de la Berlin si Paris, premierul luxemburgez, Jean-Claude Juncker, a reusit sa obtina un acord asupra pactului de stabilitate, acceptabil pentru tarile mari - permitand statelor membre sa depaseasca deficitele bugetare peste limita decisa, in anumite circumstante - dar care a nemultumit tarile mici. De asemenea, presedintia luxemburgheza a obtinut, dupa foarte multi ani, un acord pentru modificarea salariilor eurodeputatilor, situatia precedenta afectand serios reputatia Parlamentului European.

Alte realizari ale presedintiei luxemburgheze includ angajamentul asumat de tarile membre pentru a dubla asistenta acordata tarilor in curs de dezvoltare pana in 2015, precum si acordul UE cu Rusia, care acopera patru domenii, incheiat intr-un moment in care relatiile dintre Bruxelles si Moscova pareau sa fi intrat intr-o perioada de tensiuni.

De asemenea, statele membre au fost de acord sa-si asume o mai mare responsabilitate in ceea ce priveste aplicarea acordului de la Lisabona, ale carui scopuri economice au fost pana atunci practic ignorate.