Consiliul Gardienilor Constitutiei de la Teheran a aprobat candidaturile a doar sase personalitati, eliminand alti 1008 candidati, reformisti mai mult sau mai putin cunoscuti, si absolut toate femeile (respectiv 89) care intentionau sa concureze pentru functia suprema in statul iranian.

Constitutia utilizeaza termenul arab "rejal" pentru a desemna candidatii. Acest cuvant inseamna, in limba araba "barbati", in timp ce in limba persana este folosit pentru desemnarea personalitatilor politice. Consiliul Gardienilor, organ de supraveghere controlat de conservatorii islamisti, decide asupra validitatii candidaturilor avand drept principal criteriu dorinta candidatului de a conduce in conformitate cu legea islamica.

Cele sase personalitati admise in cursa prezidentiala sunt fostul presedinte Akbar Hachemi Rafsandjani (favoritul clar al scrutinului, prezentandu-se drept un pragmatic moderat) patru extremisti - Mohammad Bagher Ghalibaf, fost sef al politiei, Ali Larijani, fost presedinte al radioului si televiziunii de stat, care beneficiaza de sustinerea partidelor conservatoare traditionale, Mahmud Ahmadi Nejad, actualul primar al Teheranului, Mohsen Rezaie, fost lider al Gardienilor Revolutiei (armata ideologica a regimului islamic) si Mehdi Karubi, lider al fostului Parlament, dominat de reformatori, considerat, insa outsider al competitiei. Presedinte al Republicii islamice din 1989 pana in 1997, Rafsandjani si-a anuntat candidatura dupa mai multe luni de suspans. El este prezentat drept favorabil apropierii de Occident si unei liberalizari a economiei.