"Climatul de incredere intre cei doi lideri se afla la cel mai inalt nivel, relatia este cat se poate de pozitiva", a declarat recent o sursa diplomatica, care a amintit ca Brown a mers la Paris de patru ori in ultimele saptamani.

Vizita de stat la Londra a presedintelui Sarkozy si a sotiei sale, Carla, in luna martie, a contribuit la depasirea situatiei tensionate din epoca Blair-Chirac si a transformat relatia "cordiala" intr-una "amicala". Totusi, recenta criza financiara internationala a consfintit apropierea dintre premierul britanic, felicitat unanim pentru planul sau de salvare a bancilor din Marea Britanie, si presedintele francez, care incearca sa gaseasca o solutie pentru restul Europei.

Nicolas Sarkozy, a carui tara detine in prezent presedintia UE, nu a ezitat sa-l invite pe Brown la summitul Eurogrup de la jumatatea lunii octombrie, de la Paris, desi premierul britanic a spus mereu "nu" adoptarii monedei euro in perioada in care ocupa functia de ministru de finante. In plus, Brown a fost implicat in pregatirea unei pozitii comune a europenilor inainte de summitul G20 din 15 noiembrie, in Statele Unite.

In opinia lui Roger Duclaud-Williams, profesor la Universitatea Warwick din Marea Britanie, aceasta apropiere se explica atat prin perioada de raceala din traditionalele relatii franco-germane, cat si prin virajul ideologic al lui Brown. "In fata amplorii crizei, Guvernul lui Gordon Brown a trecut de la o ortodoxie neoliberala la o pozitie mult mai interventionista", a explicat profesorul. "In perioadele normale, discutiile dintre Franta si Mare Britanie sunt dificile tocmai din cauza ca guvernele britanice au in general o pozitie neoliberala si in favoarea pietelor, in timp ce guvernele franceze au, cel putin teoretic, o pozitie mai interventionista, de centru-stanga, fie ca la putere este stanga sau dreapta", a mai explicat Duclaud-Williams.

Parisul si Londra par sa fie pe aceeasi lungime de unda in mai multe subiecte, cum ar fi interventioismul de stat masiv in sectorul financiar, necesitatea unui nou "Bretton Woods" care sa reformeze sistemul financiar international sau vointa de a accelera impunerea tarilor emergente in institutiile internationale.

Citeste si:

Marea Britanie va prezida in 2009 forumul G20, care regrupeaza cele mai avansate state si marile tari emergente, iar Londra, asemenea Parisului, doreste ca acestea sa ocupe un rol din ce in ce mai important.

In timp ce Barack Obama se pregateste sa preia oficial functia la Casa Alba, Marea Britanie, care a lasat impresia ca se distanteaza de administratia Bush dupa ce Brown a devenit premier anul trecut, si-ar putea relua rolul traditional de interlocutor european privilegiat al Washingtonului. Marea Britanie este "inteleasa mai bine la Washington" decat in Franta, subliniaza sursa diplomatica citata.

Totusi, aceasta armonie intre Londra si Paris ar putea sa nu fie de durata, avertizeaza unii analisti. Cu ocazia G20, la Washington, "Gordon Brown va fi, fara indoiala, mai receptiv decat Sarkozy la o eventuala declaratie a lui Bush despre sprijinul G20 fata de piata libera", scrie ziarul american Financial Times.

Pe termen mai lung, pe langa criza financiara "vor exista noi tensiuni (intre Franta si Marea Britanie - n.red.), in contextul in care vor fi evocate problemele comerciale sau de arbitraj intre prerogativele nationale si supranationale din cadrul UE", considera, la randul sau, Duclaud-Williams.