Istoricul britanic Michael Jones de la Universitatea din Bristol a coborat in adancurile arhivelor pentru a scoate la iveala detalii infioratoare despre chinurile prin care au trecut locuitorii cat Leningradul a fost supus Asediului de 900 de Zile (care a durat, de fapt, 872 de zile) pe care le relateaza in cartea sa intitulata “Leningrad: stare de asediu” publicata de Editura Basic Books in august 2008.

Hitler ii considera pe slavi inferiori, barbari si necivilizati. Astfel, dorind si sa reduca numarul victimelor in randul trupelor germane, a preferat sa forteze predarea Leningradului prin infometare, in loc sa asalteze decisiv orasul.

Grozavia planului sau a mers chiar mai departe: dupa cucerirea urbei, supravietuitorii capturati urmau sa fie mutati in lagare, iar apoi orasul sa fie ras complet cu trotil.

Asediul a durat din septembrie 1941 pana in ianuarie 1943 si nu multi i-au supravietuit. Din cele 2,5 milioane de locuitori, mai mult de un milion au fost rapusi de foamete si dizenterie. Caile de aprovizionare erau taiate de incercuirea nazista, si fara electricitate, apa sau caldura, populatia actualului Sankt Petersburg se lupta cu subnutritia si disperarea, mai ales ca autoritatile corupte ale urbei n-au distribuit rezervele de hrana. Astfel, bietii locuitori mancau ce apucau: coaja de copac, lipici de dulgherie, fierbeau seile cailor pentru a incropi o supa, iar curelele de piele se transformasera in delicatese.