Raportul, conceput de socialista germana Evelyne Gebhardt, a fost adoptat cu 552 vpturi pentru, 89 impotriva si 35 de abtineri. Raportul propus raspunduri pentru intrebari precum: in ce stat ar trebuie sa depuna cuplurile internationale (soti cu cetatenii diferite sau cupluri care traiesc in diferite state membre sau intr-un stat membru a carui cetatenie nu o detin) cererea pentru divort?

Anual, la nivel european se inregistreaza aproximativ 350.000 de casatorii intre persoane cu cetatenii diferite, care traiesc in state membre diferite sau intr-un alt stat membru a carui cetatenie nu o detin. Tot anual se inregistreaza si 170.000 de divorturi ale unor asemenea cupluri internationale, iar procedurile sunt extrem de complicate din cauza legilor diferite ale statelor membre. Regulamentul adoptat in Parlamentul European ofera posibilitatea de a alege tribunalul in care sa se desfasoare procesul de divort.

De exemplu, o romanca s-a casatorit cu un italian in Italia, dar traiesc in continuare fiecare in tara sa. Dupa doi ani se decid sa divorteze si au posibilitatea de alege tribunalul in care sa aiba loc divortul. Ceea ce nu este clar, este care legislatie este aplicabila, deoarece Italia va alege dreptul italian, deoarece casatoria a fost oficiata in aceasta tara. Pe de alta parte, ar putea sa se recurga la dreptul roman deoarece Romania reprezinta centrul intereselor sotiei.

Propunerea Comisiei de modificare a regulamentului in vigoare, cu privire la care Parlamentul European trebuie consultat, nu intentioneaza crearea unui sistem standard de divort la nivel european, ci sa armonizeze regulile cu privire la dispute, care pana in momentul de fata nu sunt prea clare deoarece majoritatea statelor membre UE nu ofera cuplurile internationale posibilitatea de a alege legislatia care se aplica divortului. Deseori, rezultatul este fenomenul de "forum shopping" (cautarea jurisdictiei celei mai favorabile).

Citeste si:

Obiectivul propunerii de regulament este sa permita cuplurilor sa aleaga statul membru si legislatia statului, in care doresc sa divorteze, daca exista legaturi clare definite cu acest stat, precum detinerea resedintei, domiciliul sau locul in care s-a incheiat casatoria. Propunerea prevede, de asemenea, posibilitatea de a alege de comun acord instanta si legea aplicabila, care nu ar trebui sa aduca atingere drepturilor si egalitatii sanselor de care beneficiaza cei doi soti. Prin urmare, judecatorii din statele membre trebuie sa realizeze cat de important este ca cei doi soti sa ajunga la o intelegere cunoscand pe deplin consecintele legale ale acesteia.

Inainte de a indica instanta competenta si legea aplicabila, este important ca sotii sa aiba acces la informatii actualizate privind principalele aspecte ale legislatiei nationale si comunitare in materie de divort si separare legala. Cu alte cuvinte, cei doi soti trebuie sa fie informati in mod corespunzator in legatura cu repercusiunile juridice si sociale ale alegerii lor in ceea ce priveste statul si legislatia aplicabila pentru divort. Deoarece un tribunal va fi probabil nevoit sa aplice o legislatie straina, ceea ce poate deveni destul de problematic, este important ca instanta sa dispuna de un serviciu de consultare adecvat.

In plus, Parlamentul European subliniaza ca este absolut necesar sa fie avute in vedere interesele copiilor in cazul unui divort.