Scrisorile lui Heinrich Boell, scriitor laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1972, de pe vremea cand era pe front in Polonia ocupata, dovedesc ca soldatii germani isi alimentau devotamentul pentru cauza nazista cu droguri si alcool din belsug, transmite site-ul saptamanalului Der Spiegel, citat de Mediafax. Scrisorile lui Boell din perioada 1939-1943 revin mereu asupra unei substante numita Pervitin, pe care tanarul soldat o cere familiei, din ce in ce mai des si mai insistent.

"Viata este foarte dura aici si sper sa intelegeti daca am sa va scriu mai rar. Astazi va scriu in special pentru a va ruga sa-mi trimiteti niste Pervitin..., cu dragoste Hein", spune acesta intr-o scrisoare datata 9 noiembrie 1939. Pe 20 mai 1940, soldatul in varsta de 22 de ani scrie din nou familiei: "poate imi mai trimiteti niste Pervitin astfel incat sa pot avea chiar o rezerva". Iar intr-alta trimisa de la Bromberg pe 19 iulie, acelasi an, el solicita familiei sale acelasi lucru.

Pervitinul, o metaamfetamina cunoscuta in prezent sub numele de Speed, era drogul-minune al armatei germane. In prima jumatate a anului 1940, fortele germane, mai ales acelea din Franta si Polonia, erau aprovizionate cu milioane de tablete de Pervitin. Drogurile erau parte a unui plan menit sa-i ajute pe piloti, marinari si trupele de infanterie sa atinga performante peste puterea oamenilor normali.

Conducerea armatei impartea in mod deliberat asemenea stimulente, dar si alcool si derivate de opiu, crezand ca in felul acesta va obtine mai usor victoria. Ei nu s-au asteptat insa la efectele secundare precum instalarea dependentei si declinul moralului soldatilor. Efectele amfetaminelor sunt asemanatoare cu cele ale adrenalinei, determinand o stare de incredere in sine, concentrare, dorinta de a-ti asuma riscuri si in acelasi timp reducand sensibilitatea la durere. In iulie 1941, dupa ce medicii si-au exprimat ingrijorarea, substanta a fost interzisa, insa in acelasi an, trupele au mai primit inca zece milioane de tablete.