Ziua Europei, celebrata la 9 mai, a stat in acest an in umbra ceremoniilor organizate cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Cateva marcari ale evenimentului au avut loc in unele capitale europene, dar oficialii UE s-au aflat in mare parte alaturi de liderii europeni, prezenti la ceremoniile de la Moscova.

Ambitiosul proiect al constructiei europene, care a asigurat partii occidentale a continentului pace si bunastare timp de peste cinci decenii, se afunda din ce in ce mai mult in crize si critici.Pe cand unii analisti se intreaba deja daca nu cumva UE ar trebui rebotezata in Utopia, din ce in ce mai multi simpli cetateni pun multiplele probleme economice, sociale etc. cu care se confrunta tarile lor pe seama largirii UE - de cele mai multe ori fara sa ia in considerare efectele globalizarii, ale evolutiei sau involutiei demografice sau ale zecilor de aspecte noi provenite din particularitatile economiilor statelor lor.

Promisiunea mai veche, cum ca toti europenii, fie ei din estul sau din vestul batranului continent, vor profita de pe urma extinderii UE, este privita din ce in ce mai des cu scepticism sau neincredere fatis. Populatia tarilor membre ale UE, asa cum se prezenta constructia europeana inainte de largirea ei istorica de anul trecut, a fost confruntata, de-a lungul anilor, cu aceleasi sloganuri si cand era vorba de crearea pietei comune sau de introducerea monedei unice - astfel incat promisiunile s-au demonetizat, inclusiv cele legate de imbunatatirea continua a nivelului de trai, iar acum salariatul occidental simte pe propria piele fiorul rece al concurentei.

Cam asa se prezinta circumstantele anului 2005, an in care Romania si Bulgaria au semnat tratatele de aderare. In ultimele saptamani nu a trecut o zi fara ca unii politicieni europeni, in special conservatorii germani, sa nu aiba ceva de criticat, comentat, de amenintat sau de solicitat. Teama de dumping salarial in conditiile unor economii europene grav afectate de globalizare poate fi inteleasa, pana la urma, iar romanul de bun simt pricepe oricum ca o constructie europeana ce va ingloba 27 de membri ramane intr-adevar "greu de digerat".

Citeste si:

Aceasta "digestie" de care tot vorbesc conservatorii germani este insa una in egala masura psihologica, si nu exclusiv politica sau economica. Pana la urma, pentru multi cetateni si/sau politicieni ai UE ramane o galusca greu de inghitit faptul ca in curand in clubul lor pana nu demult elitar vor patrunde de-acum si cei pe care-i considerau pana ieri drept cersetori ai Europei. Si sa nu uitam ca "perspectiva europeana" nu se termina la granitele Romaniei sau ale Bulgariei, ci vizeaza si tari precum Turcia, Croatia sau Macedonia si, poate mult mai tarziu, Serbia si Albania. Multi analisti opineaza ca nici Ucraina nu va putea fi refuzata pana la urma.

Disensiunile actuale din cadrul UE legate de capacitatea ei de extindere pot fi comparate, simplist, cu parerile contradictorii despre Constitutia ei. Pentru unii, aceasta merge mult prea departe, pentru altii este prea restrictiva. Un singur lucru ramane cert - Uniunea Europeana a incercat sa se adapteze realitatilor de dupa caderea Cortinei de fier - ca a facut-o bine sau rau ramane la latitudinea cititorului european. Shakespeareanul "Cum va place" este la fel de valabil si astazi.