"Transnistria a implinit 18 ani de existenta, dar din pacate nu a reusit sa devina un stat prosper". O declaratie cu atat mai surprinzatoare cu cat vine de la un insider al administratiei republicii secesioniste – fostul presedinte al Sovietului Suprem de la Tiraspol, Grigori Maracuta, care, ajuns la varsta pensionarii, a devenit presedinte al Adunarii Parlamentare a Comunitatii pentru democratie si drepturile popoarelor, din care fac parte Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud.

Faptul ca celelalte doua regiuni separatiste – Abhazia si Osetia de Sud – au fost recunoscute de Federatia Rusa da sperante si Transnistriei sa obtina la un moment dat un statut international, spune Maracuta. "Ne dorim un divort civilizat de Republica Moldova, asa cum s-a intamplat in Cehoslovacia. De ce acolo s-a putut, iar la noi nu?", s-a intrebat fostul presedinte al Parlamentului transnistrean, intr-o rusa vorbita cu un evident accent moldovenesc.

Maracuta este unul dintre putinii cinovnici transnistreni care vorbeste bine moldoveneste. Scrisa cu grafie chirilica, la fel ca in Moldova sovietica, limba moldoveneasca are aici statut de limba oficiala, alaturi de rusa si ucraineana, chiar daca de fapt nu este vorbita decat la piata si in unele sate din Transnistria. A vorbi "limba moldoveneasca" la Tiraspol este aproape un gest de prost gust, iar a spune cuiva care vorbeste moldoveneste ca este roman este de-a dreptul o insulta.

Autoritatile transnistrene au incercat mereu sa foloseasca ziua proclamarii independentei – 2 septembrie – drept prilej de propaganda antimoldoveneasca si antioccidentala si de cultivare a "patriotismului si spiritului civic transnistrean". Chiar si in conditiile unui deficit bugetar accentuat, administratia de la Tiraspol a organizat in fiecare an parade militare, cu sau fara armament si echipamente militare. Si, chiar daca an dupa an paradele deveneau din ce in ce mai modeste si in timp au disparut parasutistii, elicopterele si avioanele militare, totusi defilarea celor 16 unitati militare transnistrene prin piata Suvorov de la Tiraspol, unde este instalata intotdeauna tribuna oficiala, este un element indispensabil al sarbatorii. La fel ca declaratiile anti-NATO, impotriva imperialistilor occcidentali, impotriva nationalistilor moldoveni si a agresorilor romani din discursul ministrului apararii regiunii separatiste, Stanislav Hadjeev.

La parada din anul acesta – in mod surprinzator – au lipsit florile aruncate de locuitorii Tiraspolului sub cizmele militarilor din unitatile de elita transnistrene, la trecerea coloanelor prin fata multimii. O alta absenta remarcabila a fost cea a unor inalti demnitari rusi, nelipsiti de obicei la sarbatorirea independentei Transnistriei. La o saptamana de la recunoasterea de catre Rusia a independentei Abhaziei si Osetiei de Sud, un singur reprezentant al Partidului Comunist de la Moscova a fost la Tiraspol la sarbatorirea a 18 ani de la proclamarea independentei Transnistriei.

Dupa parada, Grigori Maracuta a criticat decizia Ministerului de Externe transnistrean de a impune un moratoriu asupra negocierilor cu Chisinaul. Si asta, spune el, pentru ca negocierile sunt necesare "pentru a divorta civilizat". Iar planul Kozak, spune el, este demult depasit si revenirea la acesta nu mai este posibila, pentru ca memorandumul rusesc prevedea constituirea unei confederatii cu Republica Moldova.

Citeste si:

Din nou surprinzator, pentru ca discursul public al reprezentantilor administratiei de la Tiraspol, in general triumfalist si combatant, evita cu grija orice nuanta critica. Aceasta pentru a nu demoraliza si mai mult populatia, a carei majoritate face fata cu greu preturilor care urca si nivelului de viata care scade neincetat. Cei care au ales sa nu plece din Transnistria sa munceasca la negru in strainatate se multumesc cu cele mai mici salarii din Europa, in timp ce preturile sunt apropiate de cele europene.

Impresia generala a celor care viziteaza Transnistria prima data este ca Europa se termina la punctul de trecere a "frontierei" republicii nerecunoscute, iar vamesii par ca pazesc trecerea intr-o lume in care trebuie sa platesti ca sa intri. Marti dimineata, vamesii au examinat minutios portbagajul aproape gol al unei masini de Ungaria din care se vedeau doua baxuri de apa minerala si o punga nu prea mare pe care scria NO PROBLEM. Dupa vreun sfert de ora de reflectie, l-au rugat pe vorbitorul de limba engleza de la volanul masinii "sa traga pe dreapta pentru a achita platile vamale".

Impresia ca spatiul apartine inca fostei lumi sovietice este impartasita si de ministrul adjunct al apararii din Abhazia, Grik Sergheevici Kupalba. "Suntem cu totii parte a fostei URSS, care inca nu s-a destramat definitiv. La inceputul anilor '90 a avut loc prima etapa a destramarii Uniunii Sovietice. Acum procesul continua, a inceput cea de a doua etapa, de separare a autonomiilor din fosta Uniune Sovietica. Iata de ce cred ca Transnistria are sanse bune de recunoastere din partea Rusiei". El vede viitorul Abhaziei in Uniunea interstatala Rusia-Belarus, daca si Belarusul va fi de acord. "In Comunitatea Statelor Independente sigur nu vom fi primiti, insa Uniunea interstatala Rusia-Belarus ar putea deveni un nou inceput pentru coalizarea unui gen de URSS, poate mai mic, dar cu pastrarea traditiilor sovietice", a marsurisit oficialul abhaz.

"Planul Kozak este unul depasit, el si-a pierdut actualitatea dupa ce poporul transnistrean a votat la referendumul din 2006 pentru independenta. Si de aceasta dorinta a poporului trebuie sa se tina cont", a spus oficialul abhaz, adaugand ca nu vrea totusi sa intre in polemici cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la a carui declaratie se referea.

Reluarea negocierilor pentru reglementarea transnistreana pare sa se amane pentru o perioada nedeterminata, atata timp cat Tiraspolul nu a ridicat moratoriul asupra discutiilor cu Chisinaul, impus pana la "condamnarea clara a agresiunii Georgiei asupra Osetiei de Sud". Ministrul de externe interimar de la Tiraspol, Vladimir Iastrebciak, crede ca situatia s-a agravat dupa ce Chisinaul a condamnat printr-o declaratie recunoasterea Abhaziei si a Osetiei de catre Rusia.