Imensele pietre funerare ornate poarta inscriptii lungi. Unele dintre ele sunt inalte de doi metri si cantaresc peste 800 de kilograme. Un total de 91 de asemenea pietre colosale, numite "pietre vorbitoare" aflate in Amrum, se afla in satul Nebel, in apropierea vechii biserici Saint Clemence.

Pietrele funerare sunt protejate ca monumente istorice. La o privire mai atenta, daunele suferite de pietre devin evidente. Muschiul se intinde infloritor pe cele mai multe dintre ele. "Insa lichenii sunt cei care dauneaza cel mai mult", explica pastorul bisericii, Friederike Heinecke. Ei se agata atat de strans pe pietre, incat atunci cand se incearca indepartarea lor se desprind, in mod inevitabil, si literele inscriptiilor.

Pietrele au peste 400 de ani de vechime si fac parte dintr-o traditie unica de ingropare. Intrucat solul sarac si nisipos al insulei Amrum dadea recolte slabe, locuitorii si-au cautat norocul pe mare. La bordul unor vase imense, ei au pornit spre Batavia, in directia in care in ziua de azi se afla Indonezia, au cumparat grane din America si au trecut pe la Capul Horn. Multi dintre acesti marinari intreprinzatori au ajuns capitani de vas. Intorsi acasa, ei au adoptat un pretentios ritual funerar pentru mormintele lor. Pietrele au fost transportate din indepartatii Munti Weser si au fost decorate. Adevarate povesti de viata sunt gravate pe pietrele funerare. Variante similare ale acestora pot fi gasite si pe insula vecina Fohr.

Istoricul Martin Rheinheimer, de la Universitatea Esbjerg din Danemarca, considera ca necropola este o "mostenire pretioasa". Informatiile biografice de pe aceste morminte sugereaza existenta incestului si a unor legaturi foarte apropiate in cadrul familiei. Amrum a avut doar 600 de locuitori, insa acest aspect trebuie cercetat in profunzime. Originile acestor traditii pentru inmormantare - au confirmat studiile - dateaza din secolul XVII.