Copii cu dizabilitati au de-acum incolo un tovaras de joaca dupa chipul si asemanarea lor, care sa-i ajute mai bine sa inteleaga si sa accepte problemele pe care le au. Sau cel putin asa ar trebui sa “functioneze” noii prieteni neinsufletiti ai copiilor cu handicap - papusa cu sindromul Down, papusa in scaun cu rotile, papusa in carje, papusa cheala in urma chimioterapiei. Unii parinti sustin inca ca acest fel de jucarii nu fac bine copiilor lor, si in loc sa-i faca sa-si inteleaga mai bine handicapul, ii singularizeaza si ii indeparteaza de colegii adevarati de joaca.