Atentie: Ramanem fara memorie !

Cercetatorul in neurologie, Ian Robertson a chestionat 3.000 de persoane si a descoperit ca cei mai tineri sunt mai putin capabili decat cei batrani sa-si aminteasca informatii pesonale standard. Cand Robertson le-a spus subiectilor sa-si aminteasca data de nastere a rudelor, 87% dintre respondentii peste 50 de ani au putut sa si-o aminteasca, in timp ce mai putin de 40 de procente din cei sub 30 de ani au reusit acest lucru. Apoi, cand i-a intrebat propriul numar de telefon unul din trei persoane dintre cele tinere, si-au scos telefonul sa-si verifice numarul.

Telefoanele mobile pot stoca pana la 500 de numere in memoria lor, atunci de ce ne-am mai chinui sa caram de aceleasi informatie in propria noastra memorie? Tinerii din ziua de azi sunt prima generatie care cresc inconjurati de gadgeturi si servicii special create pentru a le aminti lucruri cu care nu ami vor sa-si incarce memoria: BlackBerry, telefoane, Gmail, functia memento, pagere, ceasuri cu avertizoare sonore. Oamenii isi noteaza in agende virtuale cand trebuie sa-si sune mama, cand trebuie sa mearga la dentist, in curand probabil isi vor nota si lucruri elementare cum ar fi data Craciunului.

Cred ca observam toti fenomenul si in vietile noastre. Foarte greu ne amintim adresele de mail ale prietenilor nostri. Ne stocam pe mail aproape tot ce avem de tinut minte. Ne notam zilnic lucruri pe care le avem de facut, dar si nume de actori, bancuri, curiozitati, versuri, renuntand din start sa mai tinem minte si aceste detalii, cand stim ca le putem atasa unei memorii virtuale.

Pe cand un nou disk cleanup?

Memoria este activa. Asta inseamna ca in permanenta ea functioneaza si stocheaza informatii. Alta caracteristica a memoriei este selectivitatea. Daca vei citi o carte foarte plictisitoare este foarte probabil sa iti amintesti pasajele despre lucruri care te intereseaza sau lucruri picante. Spre exemplu despre regina Elisabeta I mai multi au retinut , probabil, ca injura, scuipa, izbea cu pumnul cand era furioasa, radea in hohote cand era amuzata, decat anii in care a domnit (1533- 1605). Memoria noastra este una inteligibila, adica putem stoca numai ce intelegem si intelegem ceea ce stocam, adica este organizata logic. Atunci de ce apare uitarea? Creierului ii este foarte frica sa nu cumva sa se suprasolicite acumuland mai multe informatii decat poate. Asa ca uitarea e un fel de defragmentare. Creierul “uita” permanent pentru ca daca am retine fiecare amanunt in viata cotidiana si nu am uita nimic am inebuni. Creierul nu poate face disk cleanup asa ca defragmenteaza permanent. Nu putem sti daca isi alege singur informatiile pe care le sterge sau se bazeaza pe ceva criterii. Oricum am privi lucrurile nu ne putem impotrivi uitarii. Pana la urma e un lucru bun. Ce s-ar intampla daca am tine in creierasele noastre si numarul de cont al fratelui si CNP-ul bunicii si dialogul pe care l-am avut cu vanzatoarea de legume acum 3 zile?

De fapt, granita dintre ce refuza memoria noastra sa stocheze si ce preia Google devine din ce in ce mai incerta. Cateodata cand vorbim la telefon si ne certam cu cineva pe un anumit subiect, cautam repede pe Wikipedia raspunsul pentru a ne sustine argumentele. Ian Robertson adauga intr-un articol din Wired Magazine ca " viitorul cyborg este deja aici si fara sa observam ne externalizam importante functii periferice ale creierului nostru."

Mai avem nevoie si de creier...

Si se pare ca oamenii s-au obisnuit cu lucrul acesta si a inceput sa le placa. Se simt mult mai destepti folosind internetul ca pe un plug-in in discutiile si interactiunile zilnice. Spre exemplu, daca te intreaba cineva daca ai vazut un film, nu te simti prost ca nu ai facut acest lucru: in 10 secunde poti gasi pe internet rezumatul lui, subiectul, actorii si impactul cultural. Insa, contrar acestor lucruri, faptul ca ne privam de la a retine detalii insignificante denota ca totusi ne pastram memoria pentru lucruri mai importante. Spre exemplu faptul ca citim astazi despre descoperirile facute de Marie Curie sau despre istoria tarilor fost comuniste, maine citim 50 de pagini din „Razboi si pace” de Tolstoi, poimaine altceva si tot asa, si le lasam sa se adune si sa „fermenteze” in memoria noastra, apoi , bang! ele fuzioneaza intr-o retrospectiva stralucitoare.

Ne-am obisnuit sa asemanam inteligenta umana cu un procesor Intel, care poate sa analizeze datele rapid insa probabil ar trebui sa ne mai gandim la el si ca la o materie organica: toti ne dorim un creier care sa contina cunostinte generale dar, cred ca pentru asta avem nevoie si de un „creier de silicon” care sa stocheze detalii. Cert e ca orice om ar vrea sa-si tina minte numarul de telefon, oriunde ar fi acesta inregistrat!