De ani de zile, studentii si oamenii de stiinta s-au contrazis pe seama modului in care a murit Napoleon, in 1821 pe Insula Sf. Elena din Atlanticul de Sud si despre care se stia pana acum ca ar fi fost din cauza arsenicului, fie ca a fost otravit fie ca si l-a autoadministrat.

Teoria asasinarii a sustinut ca britanicii care il tineau prizonier l-au otravit; teoria accidentului spune ca in dormitorul sau au fost gasite bucati de tapet colorat impregnate cu arsenic pe care le-a ars , vaporii omorandu-l.

Dovada care sta in spatele ambelor teorii fost aceea ca oamenii de stiinta au descoperit arsenic in firele de par prelevate din scalpul lui Napoleon, dovada care a diminuat ideea ca marele conducator francez ar fi murit de cancer de stomac. Arsenicul foarte toxic, iar simptomele otravirii cu aceasta substanta includ si dureri violente de stomac.

"Nu e nimic improbabil ipoteza unei otraviri cu arsenic", scria Frank McLynn in "Napoleon: O biografie" (Arcade, 2002).

Dar acum, o echipa de oameni de stiinta de la Institutul National de Fizica Nucleara de la Milano-Bicocca si Pavia Italia neacoperit a aratat dovezi solide pentru a contrazice ipoteza. Au efectuat o analiza detaliata a firelor de par luate de la Napoleon de patru ori in viata lui - in perioada cand era un baietel, in Corsica, in periaoada exilului pe insula Elba, in ziua in care a murit pe Sf. Elena, la varsta 51, si o zi mai tarziu - si au descoperit ca nivelul de arsenic din corpul sau nu a suferit cresteri importante.

Oamenii de stiinta de asemenea, au studiat si fire de par de la fiul sau, Napoleon II, si sotia sa, imparateasa Josephine . Aici, de asemenea, au constatat ca nivelul de arsenic a fost similar si in mod uniform de mare.
.
"Concentratiile de arsenic prelevate din parul lui Napoleon, dupa moartea sa au fost foarte mari," au declarat oamenii de stiinta. Dar aceste niveluri au fost "oarecum comparabile cu cele gasite nu numai in parul imparatului in alte perioade din viata sa, dar si in cele ale fiul sau si ale primei sotii."

Rezultatele, au adaugat ei, "au dezvaluit, fara indoiala, o cronica expunere despre care credem ca poate fi pur si simplu atribuita factorilor de mediu, din pacate, nu foarte usor de identificat, sau obiceiurilor alimentare sau tratamentelor si curelor prin care acestia au trecut."

O echipa de 10 oameni de stiinta au raportat rezultatele intr-un recent numar al revistei italiene Il Nuovo Saggiatore (The New Experimenter). Mostrele de par de la Napoleon si de la familia sa au venit de la Muzeul Glauco-Lombardi din Parma, Italia, de la Muzeul Malmaison din Paris si Muzeul Napoleonian de la Roma.

Oamenii de stiinta au masurat nivelurile de arsenic cu mare precizie prin inserarea parului intr-un reactor nuclear din Pavia, aproape de Milano. Rezultatele activarii a permis echipei sa identifice oligoelemente, dar nu a deteriorat parul, care are mai mult de doua secole vechime.

Elementul de baza, arsenic, administrat in doze mici, poate stimula metabolismul. In 1780, pe cand Napoleon era doar un baietel, arseniul a inceput sa fie folosit ca medicament. "In secolul al 19-lea a fost considerat ca fiind un element popular care „vindeca-tot”, un tonic general si afrodisiac", scrie John Emsley in "“Nature's Building Blocks: An A-Z Guide to the Elements” (Oxford, 2002). "Era adesea prescris de catre medici pentru a ajuta recuperarea din perioada convalescentei."

Savantii spun ca organismul poate tolera o doza destul de mare de arsenic, daca este ingerat dupa o toxicologie/reteta regulata. Aceasta pare sa fie cazul cu Napoleon si a familiei sale. "Toti oamenii importanti din acea vreme au primit o contaminare excesiv", a spus Ettore Fiorini, un membru al echipei de la Universitatea din Milano-Bicocca. "A fost utilizat pe scara larga in vopsele, medicina si chiar la conservarea alimentelor."


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.