Un obiect de o stralucire extraordinara, de forma cilindrica, a strabatut cerul senin al taigalei siberiene in dimineata zilei de 15 iunie 1908. Conform martorilor oculari, obiectul incandescent se deplasa cu un zgomot puternic, ca de trasnet, si a explodat in padure. Ulterior, forta exploziei a fost calculata la 10-15 megatone de TNT (tri-nitro-toluen), de 1.000 de ori mai puternica decat bomba atomica aruncata la Hiroshima de americani. Explozia a distrus totul pe o raza de 40 de kilometri in jur.

Printre probele stranse la fata locului se aflau si cateva bucati de cuart, cercetate in prezent de omul de stiinta rus Iuri Levbin. Multa vreme, bucatile de cuart au stat intr-un container, neprezentand interes.

Levbin a vrut sa le taie, pentru a cerceta compozitia miezului, dar a avut surpriza sa nu reuseasca decat sa le ciupeasca putin, desi a folosit raze laser. „Nu exista asa ceva pe pamant", a concluzionat Levbin si s-a axat exclusiv pe studiul bucatilor de cuart. Astfel, a constatat ca liniile si cercurile de pe cristale sunt create artificial si, conform tehnologiei moderne, „lantul" de cuart ar fi putut face parte dintr-un sistem de navigatie al unei nave spatiale.

Mai mult, toate bucatelele de cristale gasite in zona prabusirii alcatuiesc, ca un puzzle, un fel de harta interplanetara, dupa parerea echipei conduse de Levbin.

Dar despre ce nava putea fi vorba acum 100 de ani? Ipoteza, prezentata in luna martie, a starnit controverse intre cercetatorii „fenomenului Tunguska", pentru ca Levbin sustinea ca ceea ce a cazut in vara anului 1908 in taigaua de-a lungul raului Podkamennaya Tunguska a fost doar o bucata dintr-un meteorit gigant, distrus de o nava extraterestra care a ales sa izbeasca bolidul ceresc pentru a salva pamantul de catastrofa ciocnirii. Astfel, specialistul rus a reusit imposibilul, adica sa combine cele mai populare explicatii ale fenomenului: caderea unui meteorit cu prabusirea unei nave extraterestre.

"Fiti cu bagare de seama ca Dumnezeu nu doarme! Apocalipsa poate incepe in orice clipa!" populatia tangutii

Mai tare ca Armageddonul

Pana nu demult, teoria cu nava extraterestra pusa pe tapet de scriitorul SF Aleksandr Kazantev era atat de dispretuita de oamenii de stiinta, incat acestia se straduisera sa obtina interdictie de cercetare a zonei pentru oricine sustinea acest lucru. Din 1994, nu mai putin de 15 oameni de stiinta rusi, geologi, chimisti, fizicieni, mineralogi si specialisti in aeronautica s-au raliat ipotezei. Levbin a prezentat ca o dovada certa pentru ipoteza sa 10 cristale de cuart gasite la locul impactului. Cateva dintre cristale prezentau orificii centrale, astfel ca puteau alcatui un lant. Cristalele prezentau desene stranii si aveau incorporate elemente chimice de provenienta nonterestra. Acestea pot fi comparate, ca semnificatie, cu cele peste 700 de discuri cu orificii centrale, marcate de doua spirale gravate, gasite in pesterile din Bayan-Kara-Ula (in Tibet), alaturi de scheletele apartinand unei rase pitice de acum 12.000 de ani, o rasa pe care multi cercetatori o considera nepamanteana.

La ce ar fi putut servi un astfel de lant din cristale? La nimic altceva decat la o nava spatiala! Luand in calcul si marturiile oamenilor, precum si tipul distrugerilor de la sol, cercetatorii rusi din echipa lui Levbin au concluzionat ca era vorba de un meteorit de cel putin un miliard de tone si ca, undeva foarte sus, o nava extraterestra a preferat sa intre in coliziune cu giganticul meteorit decat sa puna in pericol toata populatia globului. Ipoteza aminteste de echipa de forjori ai lui Bruce Willis din „Armageddon", numai ca Levbin vorbeste serios!

„Soarele si Luna s-au ciocnit in aer", semn ca Apocalipsa se poate intampla oricand

In dimineata exploziei, la ora locala 7.17, locuitorii taigalei siberiene - cea mai veche populatie din regiune, Evenki sau tangutii cum i-au numit rusii s-au speriat de moarte cand „carul de foc al ingerilor Apocalipsei", asa cum au numit ei fenomenul, s-a apropiat de pamant, provocand distrugeri nemaiintalnite si aducand spaime cumplite.

Cei care au asistat la trecerea si caderea masei incandescente au declarat ca „Soarele si Luna s-au ciocnit in aer", foarte sus, iar din „Soare" s-a desprins o bucata care a pornit spre pamant ca o „arma a distrugerii" si a explodat de nenumarate ori in „fulgere, trasnete si valuri de foc". Coloana incandescenta a putut fi observata de locuitorii de pe o raza de peste 600 de kilometri de epicentru. Locuitorii de pe o raza de peste 400 de kilometri au trebuit sa-si acopere fetele din cauza valurilor de caldura ce veneau dinspre locul exploziilor care au incendiat padurile de conifere.

Citeste si:

Explozia a fost inregistrata de centrele seismice din Jana, Germania, la peste 3.000 de kilometri si chiar de cele din Washington si Java. La cca 500 de kilometri sud-sud-vest de epicentru, au luat nastere curenti turbionari care au daramat iurtele tangutilor si au doborat usile, au spart ferestrele si lampile caselor din oraselul Kanski. Dupa doua minute, a doua unda de soc a lovit localitatea, urmata de o „ploaie neagra", ce continea particule arse in urma colosalei explozii, perceputa ca o canonada de obuze.

Tangutii, populatia bastinasa, martori oculari ai evenimentului, au memorat in folclorul lor ca „arma Apocalipsei" era ovala in baza, extrem de luminoasa si prea mare fata de „mingile de foc" observate des in regiune (rezultat al fenomenelor plasmoelectrice generate de miscarile geotectonice). In spatele „armei" se formase o coada conica, ceea ce-i dadea aspectul de „chyum" - cortul tuguiat al tangutilor.
Obiectul se deplasa cu un zgomot infernal, ca si cand „s-ar fi rostogolit pietre pe un versant muntos, lovindu-se intre ele si facand pamantul sa tremure". Cel mai mult i-a speriat violenta exploziilor, pe care nimeni nu le-a descris ca au avut loc la sol, ci in aer. La 10 minute de la prima explozie, oamenii care se aflau afara, mai aproape de epicentru, au fost doborati la pamant de unda de soc, cu hainele in flacari. Atunci au crezut ca le-a sosit sfarsitul. Au crezut ca traiesc clipele Apocalipsei.

Copacii se prabuseau si luau foc, apoi au vazut uriasa minge incandescenta indepartandu-se, explozia in rafale care a doborat totul la pamant si au simtit nu mai putin de cinci unde de soc care i-au facut sa creada ca e sfarsitul lumii.

Locuitorii din satul Karelinski au privit timp de 10 minute deplasarea obiectului cilindric, a carui stralucire iti lua ochii si pe care l-au numit „arma cereasca". Apoi au auzit canonada inainte ca obiectul sa atinga pamantul.

In zona situata in epicentrul exploziei s-au petrecut lucruri stranii in anii care au urmat. Multi copaci din specii inalte au devenit specii pitice, in timp ce altii au crescut intr-un ritm alert, depasind cu mult inaltimea lor obisnuita. Insectele, de asemenea, au suferit mutatii, aparand specii noi, specifice doar regiunii Tunguska. Dr. B. Vasiliev de la Universitatea Tomsk a constatat „mutatii genetice violente", ca in urma unei explozii atomice sau termonucleare, dar, ciudat, fara sa fie inregistrat un nivel anormal de radiatii reziduale, specifice unor astfel de explozii.

4 ore mai tarziu...

Revenind la ipoteza lui Iuri Levbin, cum ca o „forta" extraterestra a izbit un meteorit urias, faramitandu-l, aceasta nici nu ar parea asa de aberanta daca s-ar lua in calcul ca au mai fost astfel de „bombardamente" asupra pamantului si de fiecare data s-au petrecut in largul oceanelor sau in zone nepopulate, de parca „cineva" le-ar devia traiectoria dinadins. Data fiind rotatia pamantului, daca „fenomenul" petrecut in taigaua siberiana ar fi explodat 4 ore si 47 de minute mai tarziu, ar fi distrus Sankt Petersburgul si imprejurimile. Insa, cel mai mare specialist rus in meteoriti, Leonid Kulik, de la Academia Sovietica de Stiinte, care a efectuat o expeditie in 1927, nu a gasit nici macar o dovada ca acolo s-ar fi prabusit un astfel de corp ceresc sau macar o bucata din asa ceva. Iar alti specialisti au demonstrat ca, ceea ce parea, in marturiile oamenilor, a fi „ceva" sferic putea fi o iluzie optica creata de „valurile balistice" care actionau ca forte de reactiune la masa compacta care se prabusea!!!. O.K.!

Atunci, ce se prabusea?

Doi astronomi, F.J. Whipple, seful Observatorului Kew din Londra si rusul S. Astopovici au avansat ipoteza prabusirii unei comete, ipoteza care inca mai necesita „adjustari". Dar poate cea mai interesanta ipoteza este cea lansata de fizicienii Albert Jackson si Michael Ryan, de la Universitatea din Texas, care, in 1973, au demonstrat ca „fenomenul Tunguska" putea fi provocat de o „mica" gaura neagra trecatoare prin stratosfera Terrei. Si aceasta ipoteza, aspru criticata de oamenii de stiinta, a fost preluata de scriitorii SF si s-a materializat in doua best-seller-uri ca „Earth" de David Brin si „The Borderland of Sol" de Larry Niven. Si cam atat!

Tangutii, cei mai buni ghizi pentru „fenomenul Tunguska", au o vorba pe care o spun tuturor turistilor, privind la inaltul cerului: „Fiti cu bagare de seama ca Dumnezeu nu doarme! Apocalipsa poate incepe in orice clipa!".

Noile teorii care incearca sa explice „fenomenul Tunguska" aduc elemente in plus fata de „clasicul" impact cu un meteorit