Plantele au o mare contributie in reglarea atmosferei si asta pentru ca aspira dioxidul de carbon din aer cu stomatele lor, mici pori gasiti pe frunze, care degaja si vapori de apa pe masura ce planta creste. Pe vreme uscata, aceasta poate pierde astfel pina la 95% din apa. Acum, dupa zeci de ani de studii, cercetatorii de la Universitatea din Helsinki si de la cea din California sustin ca au dibuit gena care controleaza cantitatea de CO2 absorbita si pe cea de vapori eliberata in atmosfera, informatie pretioasa pentru productia alimentara si echilibrarea schimbarilor de climat, scrie BBC.

Profesorul Jaakko Kangasjarvi, de la Universitatea din Helsinki, spune ca echipa finlandeza a identificat un canal anionic (n.r. - anionul este un ion cu sarcina negativa) cu rol central in reglarea activitatii stomatelor. Porii stomatali sint inconjurati de „celule-straja“ circulare, compuse din diverse tipuri de canale ionice care controleaza deschiderea si inchiderea acestor celule atunci cind planta da piept cu o situatie aspra, cum ar fi lipsa acuta de umezeala sau cresterea nivelului de ozon din aer. „Cind ozonul patrunde in frunza prin porii stomatali, afecteaza mecanismele fotosintetice ale plantei si face ca frunzele verzi sa-si piarda culoarea. Pentru a se proteja, plantele inchid porii stomatali atunci cind cantitatea de ozon creste“, explica mai clar Julian Schroeder, de la Universitatea din California, citat de Physorg.com.

Finlandezii au gasit insa o forma mutanta a plantei de mustar, Arabidopsis thaliana, continua Physorg.com, extrem de sensibila la ozon, si au observat ca aceasta nu isi inchide porii cind intilneste gazul nociv in atmosfera. „Cind planta mutanta este expusa la ozon, frunzele isi pierd culoarea verde inchis si se fac albe. Aceasta pentru ca porii lor stomatali stau deschisi chiar si in prezenta unui nivel ridicat de ozon si nu sint in stare sa protejeze planta“, intareste Jaakko Kangasjarvi. Cercetatorii din Helsinki au descoperit gena raspunzatoare pentru mutatie, care codifica o proteina esentiala pentru activitatea a ceea ce ei au numit „un canal anionic incet“, aflat in „celulele-straja“. Cind gena cu pricina lipseste, planta mutanta nu reuseste sa inchida porii stomatali in situatii vitrege.