Dezbaterile aprinse in privinta cauzelor mortii imparatului francez la varsta de 51 de ani dureaza de aproape 200 de ani. Varianta cea mai des mentionata este cea a unui cancer la stomac, survenit in urma otravirii cu arsenic vreme de sase ani de zile. Napoleon a fost exilat in Insula Sfanta Elena la scurt timp dupa infrangerea de la Waterloo (iunie 1815).

Ipoteza otravirii imparatului de catre garzile sale a inceput sa prinda contur dupa ce in 1961 in parul un Napoleon a fost descoperita o cantitate relativ mare de arsenic. Autopsia a infirmat varianta otravirii, dar numerosi istorici, oameni de stiinta si scriitori au continuat sa creada ca imparatul a fost asasinat.

Recenta cercetare, ale carei rezultate vor fi publicate in revista "Il Nuovo Saggiatore", a fost intreprinsa de catre fiziceni pe mostre de par care au fost stranse din perioade diferite ale vietii lui Napoleon, incepand din copilaria acestuia, in insula Corsica, din timpul primului exil in Insula Elba, din ziua mortii sale, 5 mai 1821, in Insula Sfanta Elena, dar si din zilele care au urmat.

Citeste si:

Firele de par au fost plasate in capsule introduse apoi in reactorul nuclear din Pavia. Aceasta tehnica stiintifica este cunoscuta drept "activare cu neutroni", care prezinta doua avantaje enorme: nu distruge probele si furnizeaza rezultate extrem de precise chiar si atunci cand este vorba despre mostre extrem de mici precum sunt cele de par uman.

Asadar, folosind aceasta tehnica, savantii au ajuns la concluzia ca toate mostrele de par prezinta urme de arsenic. In plus, ei au mai constatat si faptul ca nivelul de arsenic prezent in parul uman de acum 200 de ani este de 100 de ori mai mare decat la persoanele din zilele noastre. Practic, organismul imparatului prezenta un nivel mediu de arsenic (pentru perioada in care a trait). Cu alte cuvinte, la inceputul secolului al XIX-lea, oamenii ingerau, din mediul inconjurator, cantitati de arsenic care astazi sunt considerate un pericol pentru sanatate.