Materialele capabile sa se repare singure sint pe cale sa iasa din laboratoare.

Una dintre diferentele esentiale dintre animale si roboti este ca primele au corpuri care pot sa se vindece singure destul de eficient dupa ce sufera un accident sau dupa ce sint atacate. O masina, in schimb, trebuie sa astepte pe cineva care sa o depaneze. Aceasta problema ar putea fi in curind rezolvata, anunta jurnalistii de la „The Economist“, care au stat de vorba cu doua echipe de cercetatori, americana si britanica. Acestea au dezvoltat materiale compuse precum plastice cu puteri sporite care se regenereaza atunci cind se rup, aproape la fel cum oasele rupte ale unui animal se vindeca fara vreun ajutor extern. Diferenta la care lucreaza de zor cercetatorii tine, evident, de o perioada de timp mult mai scurta.

Pina la dezvoltarea pe scara larga a acestor materiale va mai trece ceva vreme, insa daca vor fi produse cu succes, vor putea fi folosite pentru aplicatii in care verificarea tehnica nu se poate realiza frecvent (ca in cazul elicelor de la turbinele de vint) sau in care aceasta presupune riscuri prea mari (usile ori ferestrele avioanelor, de exemplu). Jeffrey Moore si colegii sai de la Universitatea din Illinois incearca sa dezvolte materiale prin adaugarea unor componente suplimentare anumitor compusi. Ca in majoritatea acestor materiale, compusii sint alcatuiti din fibre de carbon, inserate in interiorul unei capsule de plastic (o rasina epoxidica). Componentul suplimentar principal adaugat de Moore este reprezentat de mici capsule care contin o substanta chimica denumita dicyclopentadina. In cazul in care compusul se fisureaza, capsulele din zona fisurii se deschid si dau drumul propriului continut. Moleculele de dicyclopentadina se unesc intre ele pentru a forma un nou tip de plastic care „vindeca“ astfel materialul.

Moore a mai adaugat un al doilea component suplimentar, un catalizator bazat pe un element chimic din sistemul periodic, rutheniu. Intregul melanj a functionat bine in laborator, insa principala problema tine de faptul ca rutheniul este prea scump pentru a putea spera la o utilizare curenta. In timp ce mai incerca diverse variante prin care dorea sa sporeasca viteza de vindecare, Moore a descoperit un solvent care putea functiona fara ajutorul catalizatorului bazat pe rutheniu.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.