„In garsoniera asta esti a doua persoana pe care o primesc de sase ani de zile”. Nici pe nevasta-sa, care moare de curiozitate sa afle ce face barbatul ei in secret, nu o lasa in barlogul lui: „Da' de ce? Ai reviste porno pe acolo?”, se inflameaza ea. „Nu, dar nu vreau sa vezi dezastrul in care lucrez si sa ma judeci”, argumenteaza el. „Ea ma invidiaza foarte mult, pentru ca fac ce-mi place. E una din rarele meserii in care...”. Uita sa termine de spus ce-a inceput. Se scuza: „Stai, ca am multe idei care am sa le zic, si-mi vin toate in acelasi timp in cap”. Apoi se-ntoarce si cauta o reconstituire a centrului istoric al Capitalei asa cum arata la 1850. Bucurestiul il gaseste sub un morman de hartii, rulat intr-un sul si sprijinit de caloriferul ruginit.
Desfasoara sulul si biroul se umple de un oras nemaipomenit: puzderie de copaci, coline, case cu ograzi mari, mandre biserici, parcuri, gradini si ulite aerisite pe care nu vezi tipenie de om, iar peste toate troneaza maiestuos Mitropolia. Radu Oltean sigur e un mincinos. N-are cum sa fie Bucuresti. „Ba da, ba da! Orasul a fost candva frumos. Ajunsa de nerecunoscut dupa blestemul demolarilor comuniste si slutirea cu betoane cenusii, Capitala e acum umilita de noii edili care rad tot.