Pe vremea cind descoperirile si paginile tiparite veneau in doze care azi n-ar ajunge nici de-o mostra, oamenii simteau ca se destupa la minte doar spre sfirsit de an, cind le cadea in mina cite un almanah care le arata si cum creste bobul de griu, si ce-i cu mareele, si cu ce pomada se tine obrazul alb si subtire. Azi le cad ochii pe zeci de cercetari pe saptamina, care ar trebui sa-i faca doldora de stiinta. De fapt ii fac doldora de „afli-inta“, crede psihologul Alfred Dumitrescu: „Nu poate fi vorba despre stiinta, mai mult afli despre cite ceva, deci e vorba de 'afli-inta>>. Dintotdeauna oamenilor le-a placut sa citeasca despre ce se intimpla cu lumea in care traiesc. Asta iti aduce sentimentul ca nu esti atit de nating, ca stii lucruri despre viata“.

Stiinta care face ziarele sa se vinda trebuie sa fie musai mulata pe sex, sanatate, inteligenta si multa, multa psihologie, care transforma milioane de cititori in auto-profileri si in atotcunoscatori ai ogradei psihice a vecinului. Cercetatorul roman de la Harvard Mihnea Bostina a mai descoperit citeva teme de studiu care dau dependenta cititorilor: „Pentru ca oamenii nu vor sa-si schimbe stilul de viata, e oricind o veste buna ca ciocolata e bogata in antioxidanti sau ca vinul rosu face bine la inima. Publicul mai iubeste orice tip de poveste despre maladii misterioase, medicamente care ucid in loc sa vindece, asteroizi care vor lovi Pamintul sau despre cum vom muri inecati dupa topirea calotei glaciare. Si, pentru ca sintem totusi oameni responsabili, ne bucura sa stim care e cu adevarat virsta universului sau de ce au murit dinozaurii“. Ne mai incinta, crede cercetatorul, ca micile noastre defecte sau marile noastre calitati au o explicatie cu aroma „evolutionista“: barbatii sint natural predispusi spre poligamie, parul blond e rezultatul selectiei naturale, ciocolata actioneaza la nivelul creierului dupa mecanica orgasmului sau marimea vocabularului indica succesul sexual.

La preschimbarea stiintei pure in stiinta tabloida, presa si savantii lucreaza mina in mina. Dupa Mihnea Bostina, jurnalistii dilueaza informatia, exagereaza voit unele detalii, intensifica posibilele efecte sau dau la o parte ce nu inteleg pentru a obtine o solutie concentrata de senzational: „Se extrapoleaza, in mod gresit, rezultatele de la animal la om, nu se subliniaza ca un anumit rezultat obtinut in laborator are nevoie de 10-20 de ani pina cind ar putea deveni tratament sau nu se ofera un background minim pentru intelegerea stirii“.

Nici cercetatorii nu sint ingeri. Unora dintre ei nu le ajung nici pe o masea cele 15 minute de glorie care vin dupa ani de munca in laborator si cauta sa obtina aproape prin orice mijloace o stralucire mai intensa si de o mai lunga durata. „Din interes sau din disperare, unii cauta sa creeze vilva in jurul lor. (...) Pot exagera impactul rezultatului sau cosmetiza excesiv, daca nu chiar imoral, datele“, spune Bostina. Psihologul Alfred Dumitrescu crede ca uneori oamenii de stiinta cad interesat in pacatul de a prezenta rezultate partinitoare. „Sa zicem ca o companie farmaceutica vrea sa scoata pe piata un medicament. Inainte de asta, apar pe piata studii care spun ca s-a descoperit ce buna e substanta activa din acel medicament. E logic, mai intii creezi cererea si apoi vii cu oferta.“ Cercetatorul Mihnea Bostina vede o mare problema in misterul in care sint adesea invaluiti finantatorii unor studii care demonstreaza cit de bune, de ecologice, de sanatoase si de economice sint anumite produse. „De exemplu, cercetari care demonstreaza efectul calmant al fumatului, avantajele produselor de tip fast food, securitatea sporita a masinilor spatioase, efectele incredibile ale unor medicamente. Ideal ar fi sa se stie cine finanteaza studiul respectiv, ceea ce se intimpla foarte rar.“

Intr-o lume a stiintei dependenta de sponsori, cind un cercetator are atentia presei indreptata asupra lui, poate scapa de grija proiectelor de miine. Fizicianul Marian Alexe, de la Institutul „Max Planck“ din Germania, arata in ce fel: „Cind este expus comunitatii largi, este un moment foarte potrivit ca omul sa se duca la finantator, sa ii arate ca are deja o cercetare de succes si sa-i ceara bani pentru un alt proiect. (...) Finantarea se face pe proiecte si trebuie sa gasesti mereu o tema noua, pentru ca, daca te duci cu una veche, sponsorul iti spune: 'Dar nu ti-am mai dat bani sa studiezi asta si acum trei ani?!>>“.

Dupa ce secole de-a rindul stiinta a fost o imparateasa care abia de se lasa inteleasa de citiva alesi, astazi savantii fac eforturi sa o traduca in limba celor multi: institutele de cercetare dau comunicate simple de presa despre studii elaborate, prestigioasa revista de stiinta „Nature“ face, la inceputul fiecarui articol, rezumate de popularizare, iar multi oameni de stiinta nu sufla o vorba cind presa scrie senzationalist despre studiile lor serioase. Psihologul si cercetatorul Daniel David, seful catedrei de psihologie clinica si psihoterapie de la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj, a ales sa nu puna la zid senzationalul si a cistigat lupta pentru o idee: „Am acceptat tabloidizarea unor studii serioase publicate de mine in strainatate pentru a produce o schimbare in mentalitatea psihologilor din Romania. Am reusit sa arat si in Romania ca psihologia serioasa de astazi vede omul ca pe un sistem emotional de prelucrare a informatiei. Dar pentru asta a trebuit sa accept analogii cu Captain Hunt din 'Andromeda>> sau Spock din 'Star Trek>>“.

Ridicole sau bine cladite stiintific, studiile cu iz senzationalist de prin ziare nu dauneaza consumatorului de presa atita vreme cit nu-si propun din start sa-l manipuleze, are incredere Alfred Dumitrescu. „Ne fac sa credem ca stim multe, sa simtim ca detinem controlul, ne dau confort psihic. Nici cele stupide, care nu au decit componenta de divertisment, nu fac rau. Ce rau poate sa ne faca sa ne distram?“

Cercetatorii au fost neobositi in ultimii ani si au dat umanitatii descoperiri pe alese: unele serioase, altele grave, altele ilare. Presa le-a preluat si, in multe cazuri, le-a tabloidizat. Fie ca e vorba de „New York Times“, de „Libertatea“ sau de reviste stiintifice, va prezentam o selectie a citorva articole pe gustul fanilor de stiinta tabloida.

Citeste si:

* Zece minute de uitat la sinii femeilor sint la fel de sanatoase ca o jumatate de ora de gimnastica si lungesc viata unui barbat cu cinci ani, aparea scris acum doua luni in „New England Journal of Medicine“. Oamenii de stiinta germani au ajuns la aceasta concluzie dupa un studiu de cinci ani in care au observat ca barbatii cu ochii adinciti in decolteuri au presiunea singelui si pulsul mai scazute si mai putine afectiuni cardiace decit ceilalti.

* Cu ani in urma, CBC News dadea de stire ca penisul ia forma unui bumerang in timpul actului sexual performat in stilul misionarului. Studiul a fost facut de niste cercetatori olandezi, publicat in „British Medical Journal“ si a durat sapte ani. Ca sa ajunga la acest rezultat, oamenii de stiinta au introdus, pe rind, opt cupluri cobai intr-un aparat de rezonanta magnetica nucleara, care a trebuit largit pentru a incapea in el doua persoane. Anterior acestui experiment se credea ca penisul ramine drept in timpul pozitiei misionarului sau are forma de „S“.

* Savantii germani au aflat ca cel putin trei saruturi pe zi ne lungesc viata cu cinci ani. In timpul unui sarut sint solicitati 34 de muschi ai fetei, e incetinita secretia de hormoni ai stresului si e stimulata cea a anticorpilor.

* Folosind tehnicile geneticii comportamentale, cercetatorii de la Universitatea din Virginia au stabilit ca sint slabe sanse ca tinerii care fac sex benevol in adolescenta lor timpurie sa ajunga delincventi, asa cum sustinea un alt studiu, arata in urma cu citeva zile „Washington Post“.

* „Der Spiegel“ citeaza o echipa de cercetatori britanici care spune ca barbatii nu au penisul atit de mic pe cit se tem ca-l au. Desi 55% din populatia masculina a lumii traieste cu spaima micimii proprii, cercetatorii au aratat ca doar foarte putini au ceea ce se cheama „micropenis“, adica un penis nu mai mare de sapte centimetri.

* Stereotipul „blondei proaste“ poate afecta abilitatile mentale ale oamenilor. Un studiu publicat in „Journal of Experimental Social Psychology“ a aratat ca barbati considerati inteligenti au avut rezultate sub medie la teste generale de cunostinta dupa ce au vazut fotografii cu femei blonde. „Blondele ii pot face pe oameni sa actioneze intr-un mod mai putin inteligent pentru ca oamenii cred, chiar daca unii nu vor sa recunoasca, ca se afla in prezenta cuiva care nu este prea destept“, explica Thierry Meyer, unul dintre autorii studiului, de la Universitatea Paris X-Nanterre.

* Teoriile misoginilor despre inteligenta femeilor au fost validate stiintific, anul trecut, cind „The Daily Mail“ a publicat rezultatele unui studiu care sustinea ca barbatii sint mai inteligenti decit femeile. Dupa cercetatorul de origine britanica John Philippe Rushton, IQ-ul femeilor ar fi cu patru puncte mai scazut decit cel al barbatilor. Rushton a ajuns la aceasta concluzie dupa ce a testat 100.000 de studenti si studente, de 17 sau 18 ani.

* Laureatul Premiului Nobel James Watson a generat anul acesta o controversa uriasa dupa ce a afirmat ca IQ-ul negrilor este mai mic decit cel al albilor. Savantul a sfirsit prin a cere scuze, dupa ce afirmase initial in „Sunday Times“ ca politicile sociale din Africa ar trebui sa tina seama de coeficientul mai redus de inteligenta al negrilor.