Incepand din iarna lui 2002, cand a suferit prima depresie si a inceput sa-si petreaca noptile cu ochii in tavan, Corina Rosici (54 de ani) din satul Varias (Timis) traieste o drama cumplita. Indiferent de doza de somnifere pe care o ia aproape in fiecare noapte, nu poate dormi mai mult de un ceas, doua.
In 1973, Corina Rosici, proaspat absolventa a Facultatii de Medicina din Bucuresti, isi incepe ucenicia in ale medicinei. Lucreaza o vreme in Capitala, la Spitalul de Ftiziologie din Filaret, apoi, in 1986, cand il cunoaste pe Miroslav, cel care avea sa-i devina, putin mai tarziu, un sot de nadejde, se muta in satul Varias, judetul Timis.

Incepe sa lucreze tot ca asistent medical la dispensarul din comuna. Dupa revolutie, odata cu aparitia medicilor de familie, devine asistenta in cadrul unui cabinet particular. Potrivit propriilor marturisiri, obisnuia sa lucreze zi lumina, prin biroul ei perindandu-se zilnic peste 30-40 de pacienti.

“Era o munca stresanta si foarte grea. In 34 de ani de meserie am auzit atat de multe lucruri istorisite de pacienti, incat am ajuns la saturatie. Am vazut si multi bolnavi psihic, care erau atat de neajutorati, incat ti se facea pielea de gaina. Acum, spre sfarsitul carierei, am ajuns sa traiesc pe propria-mi piele starile depresive ale pacientilor”, ni s-a confesat, cu lacrimi in ochi, timisoreanca.

Citeste si:

Femeia ne-a mai spus ca de 4 ani, din momentul in care sindromul depresiv anxios sever a inceput sa-i dea batai de cap, nu mai poate dormi aproape deloc. “Cand se lasa intunericul, pentru mine incepe calvarul. Imi spun mereu ca trebuie sa dorm. Uneori, ma simt sfarsita de oboseala si de- abia astept sa ajung in pat, convinsa fiind ca, odata capul pus pe perna o sa adorm bustean. Nu se intampla asa. Brusc imi piere somnul si stau cu ochii pe pereti pana la ivirea zorilor, cand arareori si numai dupa ce iau pumnul de medicamente, reusesc sa atipesc o ora, doua”. Chiar daca adoarme in cele din urma, Corina nu reuseste sa se odihneasca: ”Am intotdeauna cosmaruri!”.

Corina ia pastile cu pumnul

Pentru a scapa de insomnie, timisoreanca a apelat la tot felul de trucuri. “Am inceput prin a-mi obosi ochii, stand ore intregi la TV. Pe urma, am incercat sa merg pe mana subconstientului, apeland la tot felul de formule de autosugestie. Nici una nu a dat randament. Mai trist este ca nici medicamentele, care mi-au fost prescrise si pentru care platesc in fiecare luna, desi sunt compensate, aproape 150 lei, nu isi fac efectul. Pur si simplu nu pot sa dorm, iar acest lucru este ingrozitor. Simt ca, incet, incet imi pierd mintile, nu mai pot rationa, iar de multe ori mi se intampla sa uit ce am vorbit cu doar cateva minute in urma”, ne-a marturisit femeia.