“M-am uitat in stanga si in dreapta si am simtit ca nu mai pot sa respir”, ne-a descris Claudia Spridon, de 22 de ani, senzatiile pe care le-a trait in timpul unei calatorii marcante cu metroul.

“Simteam ca respiratia celor din jur «apasa» pur si simplu asupra mea si cum, incetul cu incetul, ma sufoc in mirosul hainelor”, ne-a descris tanara tortura pe care a indurat-o intr-o dimineata pentru a ajunge la munca. Ar fi coborat in orice moment, insa gandul ca va intarzia la serviciu a facut-o sa reziste cateva minute in plus in multimea ingramadita purtata prin maruntaiele Capitalei.

La sfarsitul calatoriei era galbena la fata ca un bolnav de hepatita si obosita, ca si cum in tunelul metroului si-ar fi petrecut intreaga zi.

Cu toate ca s-a mutat de jumatate de an din Timisoara in Bucuresti, pentru studii, Claudia nu s-a putut obisnui cu aglomeratia din mijloacele de transport. „Am momente cand imi vine sa o iau la fuga, iar in fata scarilor rulante imi fac tot soiul de scenarii cum o sa cad si o sa-mi rup ceva”, ne-a mai povestit Claudia.

Atacul maidanezilor

Anastasia Miu, de 32 de ani, povesteste pe forumul unui ghid medical despre fobia ei fata de maidanezi: “Azi am facut o criza de nervi acasa, de frica sa nu mai pot iesi pe strada, neinsotita”. Cu toate ca are un catel in grija, tanara marturiseste ca ii este foarte teama de maidanezii care populeaza strazile, de cand a atacat-o unul, fara sa o muste, insa.

Pentru giurgiuveanul Paul Popescu, de 45 de ani, fiecare calatorie cu avionul este un adevarat cosmar. Nu conteaza compania cu care zboara si nici conditiile meteo. In mintea lui, pe toata durata zborului se deruleaza scenarii in care aeronava ia foc, o pasare se opreste intr-unul din motoare sau pilotii adorm in fata mansei.

In momente ca astea, fruntea incruntata ii este acoperita de broboane de transpiratie, iar palmele strang ca un cleste de manerele scaunului.

Specialistii in psihologie sustin ca tulburarile anxioase nu sunt doar griji exagerate. “Fobiile sunt periculase prin consecintele pe care le au”, atentioneaza psihoterapeutul Aniela Minu.

Cei afectati sufera adesea de depresii severe, care le afecteaza relatiile cu cei din jur, sunt mai expusi abuzului de alcool, pot deveni dependenti de substante ca sedativele, drogurile sau hipnoticele si ajung chiar sa aiba o situatie financiara dificila, mai explica Minu.

“O pacienta de-a mea a renuntat la serviciu deoarece nu iesea neinsotita din casa”, ne-a povestit psihologul Iulia Oprea, de la Institutul de Boli Infectioase, “Matei Bals”, din Capitala. Psihologul sustine ca fobiile sunt extrem de raspandite, cu toate ca, de cele mai multe ori, persoana in cauza nu stie ca sufera de asa ceva.

“Imi amintesc cazul unui pacient cu claustrofobie care a descoperit asta cand a trebuit sa faca un examen tomograf si nu a rezistat in tubul aparatului fara sa faca atacuri paroxistice de panica”, mai adauga Oprea.

De unde si cum apare frica obsedanta

Originea fobiilor este disputata. Sunt psihologi adepti ai teoriilor care sustin cauze genetice (fricile sunt innascute), in timp ce altii prefera teo­rii conform carora fobiile sunt dobandite ca urmare a unor experiente traumatice.

La nivel anatomic, fobiile se formeaza in relatie cu hipofiza, glanda endocrina de la baza creierului care influenteaza si celelalte glande. Psihologii spun ca cele mai raspandite fobii sunt cele sociale care pornesc din teama de aprecierile negative ale celorlalti, apoi agorafobia sau teama de un colaps intr-un spatiu deschis si aglomerat, precum si fobiile specifice care se nasc din frica de durere. In aceste cazuri, animalele, mediul inconjurator, seringile, mijloacele de transport in comun sau spatiile inguste reprezinta amenintari irationale care produc simptome grave ca sufocarea, palpitatiile, transpiratie si anxietate.