Manechinele din magazinele de haine sunt unele dintre acele lucruri care desi inspaimantatoare, sunt necesare si nu ne putem lipsi de ele. Si daca manechinele din vitrine nu v-au bantuit destul in cosmaruri, ei bine, acum au aparut si "Cyberchinele", manechinele mobile.
Acestea pot alerga, se pot plimba, in general pot face miscari pe care doar oamenii le fac in mod normal. Potrivit Movingmannequins, noile Animatronic Cyberquins, chiar ca va vor aduce ceva actiune in cosmarurile dumneavoastra.

Cele mai inspaimantatoare manechine au fost cele cu fete de copil. Sau cele care se apropie oarecum de imaginea lui Chucky sau "Lakeshore Strangler”, cum i se mai spunea, personajul principal, negativ din filmele horror „Child's Play”. Pentru groaza pe care o avem cand vedem micutele papusi ar trebui sa-i multumim in primul rand lui Don Mancini, producatorul intregii serii „ Child's Play”, care ne face mereu sa ne uitam daca nu ne urmareste cumva fiul diavolului.

Desi multi psihologi au incercat sa edifice teama irationala a oamenilor fata de aceste manechine, aceasta ramane oarecum inexplicabila, fara dovezi certe pana acum. Ernst Jentsch, un binecunoascut psiholog, care a studiat aceasta problema a ajuns la concluzia ca oamenii care se tem de papusi sau de pitici sufera de pediofobia, afectiune destul de intalnita atat la adulti cat si la copii.

Boala mai are o alternativa, reprezentata de teama de copii, pedofobia, sau teama nestapanita pe care oamenii o resimt fata de roboti sau de manechine. Psihoanalistul austriac Sigmund Freud a spus ca sursa acestei temeri isi are sursa in fanteziile din copilarie, cand papusile puteau prinde viata. Si se pare ca oamenii incep sa creada ca aceste obiecte prin din nou viata, ca sunt insufletite, ca le urmaresc si ca le pot face rau.

O alta ipoteza vine din partea roboticianului japonez Masahiro Mori, in 1970, cu radacinile in conceptul emis de Sigmund Freud in 1919, care crede ca robotii in general, dar si cyberchinele devin din ce in ce mai umani, iar oamenii care incep din ce in ce mai mult sa constientizeze acest lucru, incep sa resimta un sentiment de repulsie progresiva care se transforma treptat in teama. El a teoretizat ipoteza “Uncanny valley”, intalnita atunci cand o perceptie aflata pe tendinta favorabila si crescatoare sufera o modificare brusca, neasteptata, cazand in zona neplacutului, cum ar sentimentele stranii generate de instante familiare aflate in ipostaze putin obisnuite.

Spre exemplu, sa ne gandim la Jules, primul robot care vrea sa devina om, creat de un grup de cercetatori britanici. Acesta poate mima expresiile fraciale ale oamenilor , ce sunt inregistrate in videoclipuri si transmise in micile motare electronice aflate in "pielea" masinariei. Robotul poate face grimase, se poate incrunta si chiar vorbi prin miscarile buzelor traduse de un computer care reda suntele. Acum , recunoasteti ca va sperie Jules!

In cultura populara, nu doar manechinele sunt infricosatoare ci sunetele pe care acestea le scot, rasetul lor de copil, uneori nebunesc, violent, privirea trista sau uneori veselia morbida, toate acestea creeaza acel sentiment de incertitudine care mareste atat pediofobia cat si efectul de „Uncanny valley”.

Desi in cele mai multe cazuri in care manechinele sunt ne haituiesc si ne sperie, datorita filmelor si desenelor animate, pot fi inca sperante. Exista un manechin, personaj din for DC Comics a lui Joe Simon , pe numele lui Brother Power the Geek, creat in 1960, care prinde viata si-si foloseste toate super puterile in numele binelui.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.