In orice labirint intra cine vrea si iese cine poate. Plecand de la celebra poveste din mitologia greaca in care Dedal i-a prezentat lui Minos marele Labirint, unde urma sa stea Minotaurul, continuand cu Alice in Tara Minunilor si ajungand pana la minunatele gradini din jurul castelelor frantuzesti, putem spune ca omul este complet fascinat de aceste 'drumuri' la ale caror capete reusesc putini sa puna piciorul.
Labirintul este un fel de sinteza a vietii. Incepi un drum greu, te invarti de multe ori in cerc, te pripesti, te bazezi uneori pe intuitie, de prea putine ori dupa repere importante, obosesti, esti gata oricand sa renunti la tot..Curajul, inteligenta si puterea unora reprezinta atuuri suficiente pentru a izbandi. Labirintul face o selectie naturala, asemeni vietii. Isi ating adevaratele scopuri numai cei puternici..Dincolo de aceasta explicatie mai mult filozofica a nevoii acute a omului de a-si simula de nenumarate ori viata, labirinturile atrag chiar si numai atunci cand sunt privite de departe si nu incercate. Scopurile datorita carora au aparut ele in timpurile noastre sunt turistice si de marketing, sperand sa acapareze curiosi din toate colturile lumii sau, de ce nu, temerari sau doritori de senzatii tari.

Unele ferme din America astfel isi promoveaza produsele. Te duci, te chinui cateva ore bune pe carari intortocheate si apoi tipi de ti se deslipesc plamanii de pleura parietala, sperand ca cineva experimentat te va scoate imediat de acolo. Obosit si cu nervii la pamant, te retragi in restaurantul fermei respective si, logic, mananci si bei mai mult, din cvarii motive. Ca sa iti aduci oricand aminte de experienta cu pricina, dai iama si prin magazinul cu produse ecologice, plecand cu fel de fel de bunatati.


Despre autor:

Yuppy

Citeste articolul integral in Yuppy

Sursa: Yuppy


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.