Interactiunea cu masina, direct din creier

Ma repet, dar disparitia mouse-ului ca rege al interfetelor cu "masina" se apropie vertiginos. Mai sunt cateva luni pana cand cititorul de ganduri Emotiv va intra pe piata, fara sa mai mentionam viitorul controller al celor de la Nintendo, succesorul Wiimote-ului care va folosi, mai mult decat sigur, tehnologii de scanare a creierului in timp real.

Un material recent din Wired trece, la propriu, in revista, majoritatea tehnologiilor care face posibile cateva dintre device-urile viitorului, unele dintre ele fiind, deja, in diverse faze experimentale, disponibile. Exemplele perfecte, atat simbolic cat si teoretic, pentru inaugurarea unei noi ere a interactiunii cu masina de care suntem dependenti sunt iPhone-ul si, ceva mai devreme, Wii-ul. Atat iPhone-ul cat si Wii-ul sunt, de altfel, motivele principale pentru care m-am nisat pe zona noilor media. Iar faptul ca amandoua intra in categoria hardware modificabil dupa bunul plac al utilizatorului ne face sa ne obisnuim atat cu naturaletea miscarilor noastre interpretate ca vectori de miscare de catre computere cat si cu faptul ca va fi necesar doar sa ne gandim la ce vrem sa "faca" masina si asta se va intampla.

Tehnica despre care am tot vorbit, cea care face obiectul cercetarii mai multor firme si universitati din lume, consta in supravegherea, cu senzori sensibili, a fluctuatiilor electromagnetice generate de descarcarile electrice ale gandurilor noastre in retelele neuronale. Acestea, interpretate software, sunt destul de precise ca sa te transforme intr-un actor activ in fluxul informational la care ne concentram. Ecranele sensibile la atingeri sunt produse si vandute deja in masa de producatori variind de la Apple la Samsung, Palm sau Hewlett-Packard si experimentele de laborator, fie ele open-source ca platforma Processing, includ atat tehnologii bazate pe ceea ce exista deja (cum ar fi eye-tracking-ul), cat si posibilitati de control la care nici nu visam acum. La care va fi necesar, cand vor fi patentate, DOAR sa visam ca sa se intample.

Paradigma celui asezat la computer, lipit de tastatura si cu mouse-ul ca accesoriu esential, va disparea in scurt timp. Computerele vor fi portabile (recomand Fashionable Technology) sau, direct, embeduite in haine. Hartia nu va fi, se stie, albastra, ci electronica, cel mai probabil cu tehnologie OLED, iar mediul digital in care ne vom petrece zilele si noptile va fi nu doar interactiv si 3D, ci si o zona de activitate fireasca. Nanotuburile de carbon din viata noastra se vor numara cu zecile de mii si nanorobotii vor fi la ordinea zilei, specializati pe diferite sarcini sau pur si simplu socializand dupa reguli necunoscute omului.

Intrebarea este: suntem pregatiti pentru atat de multe si importante schimbari? Eu unul, transumanist pe alocuri, as fi mai mult decat multumit sa scriu doar gandindu-ma la structura propozitiilor, intr-un mediu electromagnetic volatil ca memoria RAM sau ca SSD-urile. Intr-un episod al unui anime de negasit pe net un etern profesor/savant nebun dupa inventiile lui si pus pe cucerit lumea, ca in fiecare seara, isi face un robot doar pentru el. Robotul nu trebuie sa faca absolut nimic in afara de a-l supraveghea, pasiv, pe profesor. Pentru a-i scrie, in fiecare noapte, lifelog-ul. Sunt perfect de acord sa am YouTube, Flickr, Wordpress si 9am embeduite intr-un microcip si disponibile la un simplu gand.

Tu te-ai upgrada?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe