Imbracat in tunica alba si turban rosu, Abd Almuin Sadaqa, seful comunitatii biblice a samaritenilor, se plange in fotoliul casei sale de pe Muntele Gerizim: "Singura noastra problema este ca nu avem suficiente femei". Samaritenii, o minuscula comu­nitate, la mijloc de drum intre palestinieni si israelieni, sunt in cautare de femei cu care sa-si insa­natoseasca genele si sa-si extinda neamul.

Respectarea riguroasa a tra­ditiilor - nu au voie sa manance nimic gatit in afara localitatii - ii obliga sa se casatoreasca intre ei, fapt ce a dus la inmultirea cazurilor de handicapuri psihice si fizice. Doar venirea de sange proaspat ar putea salva aceasta comunitate biblica ce a fost pe punctul de a se stinge acum 400 de ani si care acum numara 750 de locuitori, noteaza ziarul El Pais, citat de Rompres. La cei 82 de ani, Sadaqa este decanul de varsta si seful sa­maritenilor de pe muntele Gerizim. In micul sat care se invecineaza cu orasul cisiordanian Nablus si mai multe colonii evreiesti nu exista primarie si o alta cladire a autoritatilor. Isaac ge­stioneaza dupa bunul sau plac o localitate care revendica o ramura a iudaismului respectand Tora, dar pe care evreii ortodocsi o considera secta.

Nu exista decat un consiliu religios ai carui componenti sunt desemnati de insusi Isaac. Cei din Gerizim cealalta jumatate a comunitatii traieste la Holon, in teritoriul israelian - vorbesc araba intre ei si au relatii bune cu palestinienii din Nablus alaturi de care stu­diaza, muncesc si ghicesc viitorul. Localitatea consta dintr-o singura artera principala, din care pleaca mai multe stradute, dar are o impunatoare sinagoga. Fetele din localitate se plimba in sus si in jos, imbracate in fuste scurte, afisand decolteuri adanci, greu de vazut prin aceste locuri. Pe dinafara reprezinta modernitatea, pe dinauntru, credinta lor se su­pune unor traditii centenare. "Femeile tre­buie sa-si asculte sotii si sa pas­treze religia. Aceasta este misiunea lor", spune Sadaqa. Iar pentru samariteni, aceasta inseamna ca femeile sa stea izolate intr-un colt cat timp dureaza ciclul menstrual. In acest timp ea nu are voie sa intre in contact cu nimeni pentru a nu contamina, nu are voie sa gateasca, de aceea samaritenii nu au voie sa ma­nance de la nimeni, pentru ca nu stiu daca cea care a gatit este o femeie "pura".

Citeste si:

Cautari pe Internet

Dupa ce nasc, femeile stau in casa izolate 40 de zile, daca este vorba de un baiat, 80 daca este fata. Sunt doar cateva dintre regulile pe care trebuie sa le respecte femeile pe care samaritenii le invita sa se alature comunitatii lor, care are probleme severe de endogamie (casatoria in interiorul grupului). Insusi Sadaqa, casatorit cu verisoara lui, are doi copii surdo-muti. "Medicii ne-au recomandat sa ne deschidem comunitatea, sa ne amestecam sangele si sa ne improspatam genele". Si arata ca cele care vin aici, precum nora lui din Ucraina, trebuie sa treaca printr-o perioada de proba, dupa care el decide daca se alatura sau nu comunitatii. De cand au decis sa se deschida lumii, doar doua femei straine s-au instalat pe muntele Gerizim si alte opt, de partea cealalta, la Holon. Toate sunt de origine sovietica, iar populatia le-a primit ca pe o binecuvantare a lui Dumnezeu. "Este foarte bine ca vin, ne-au ajutat sa salvam comunitatea", spune Firyal Kohen