New Media Detritus, niste resturi care se vor new media, mai pe inteles. Aceasta este definitia pe care o da Sarah Davis, jurnalist la „BusinessWeek”, pentru termenul UGC, iar exemplul cel mai elocvent pe care il ofera este Icanhascheezburger.com.

Linkul duce spre o pagina web ce gazduieste poze cu animale dragute, insotite de explicatii in care limbajul de copii este amestecat cu unul primitiv de computer. Un pui de pasare cu pliscul larg cascat, in drepul caruia sta scris „Get in mah belleh!” (n.r. - o forma stilcita pentru „Get in my belly”), e numai una dintre cele citeva mii de astfel de colaje care au zilnic citeva sute de mii de accesari. „E putin nostim, insa nu teribil de nostim”, apreciaza Davis. Un milion de clipuri sint urmarite zilnic pe YouTube, Wikipedia are 9,25 milioane de articole in 253 de limbi, iar Flickr depoziteaza peste doua miliarde de poze. „In nici un caz nu e un semn ca s-a iscat vreo revolutie UGC. E un exces care ne face sa ne simtim speciali. Noroc cu indivizii profesionisti si adesea talentati care sparg din cind in cind acest monopol cu continut valoros”, se incurajeaza autoarea.