Compact discul a insemnat inceputul unei noi ere a inregistrarilor audio, moment in care intreaga industrie a muzicii a profitat de aparitia noii inovatii. In 1979 au fost stabilite primele specificatii tehnice ale noii inventii printr-un standard cunoscut astazi sub denumirea de “Cartea Rosie”, in care sunt trecute toate specificatiile originale. Pentru realizarea primului compact disc a fost nevoie de doua mari companii care
si-au unit fortele pentru a duce la bun sfarsit proiectul. Philips si Sony au alcatuit o echipa de ingineri cu care au reusit sa dea viata compact discului pe care, intr-o forma sau alta, il cunoastem si noi astazi. Si, pentru a mari aria de raspandire a noului mediu de inregistrare in randul industriei si al consumatorilor, Philips si Sony au pornit pe drumul deschis de catre IBM care decisese sa isi publice datele tehnice ale primului calculator compatibil x86. Aceasta miscare s-a dovedit a fi foarte inspirata, pentru ca intreaga industrie a trecut usor catre noul format. “Cand Philips a hotarat, cu Sony, sa realizeze compact discul, primul nostru scop a fost sa facem cunoscut peste tot in lume rezultatul proiectului. Am facut acest lucru colaborand deschis, pentru a accepta noul standard, iar pentru ambele companii aceasta inovatie a deschis noi oportunitati, efortul fiind larg rasplatit”, a declarat Piet Krammer, unul dintre inginerii care au lucrat pentru proiectul original.
“La finele anilor '70 si inceputul anilor '80 nu ne-am imaginat ca, intr-o zi, industria de calculatoare si de entertainment va opta in favoarea compact discului digital pentru a stoca volumul crescand de date necesare programelor de computer si filme”, a completat acesta.
In cei 25 de ani de viata, compact discul a fost vandut intr-un numar record, cateva estimari aratand cifre de peste 200 de miliarde de bucati, fiind in continuare stramosul cel mai cunoscut al mediilor de stocare optice moderne precum CD-R, CD-RW, DVD si mai nou Blue-Ray.