La noi, in zona imobiliarelor, totul se rezuma strict si cinic la rentabilitate

Sigur, in perioada interbelica, acestora li se adauga constructii de o exceptionala valoare prin forta si originalitatea expresiei lor arhitecturale. Arhitecti ca Horia Creanga, Haralamb Georgescu, Henriette Delavrancea-Gybori, Marcel Iancu, Duiliu Marcu si altii au preluat si dezvoltat intr-o stilistica proprie regulile majore ale modernismului. Bucurestiul a devenit datorita lor o veritabila rezervatie de arhitectura moderna, aproape fara egal in Europa.

Revenind la intrebarea dumneavoastra, as spune, asadar, ca ea trebuie extinsa asupra tuturor constructiilor vechi si valoroase din Bucuresti. Cu toate aceste case ar trebui sa ne purtam cu enorma reverenta pentru ca ele ne reprezinta, ele au marcat spatial istoria al carei produs suntem, ele au dat caracter locului in care traim si ne-au creat in buna masura identitatea spirituala. Faptul de a le distruge acum sau mai tarziu este echivalent cu un tip special de genocid care ne va lasa fara martori esentiali ai parcursului nostru civilizatoriu si cultural, fiinte fara trecut si, de fapt, fara chip.

De ce credeti ca, in Romania, multi indivizi prefera sa-si darame casa mostenita, uneori fermecatoare, chiar daca nu in cea mai buna stare, pentru a-si face in loc o casa noua, banala, fara nici o personalitate?

Nu prea stiu oameni care sa-si fi daramat fermecatoare case mostenite. Poate ca unii dintre aceia care au avut sansa sa le revendice, au fost nevoiti sa le vanda pentru ca nu aveau mijloace sa le reabiliteze si sa le intretina. Pentru ca, asa cum pesemne ati observat, in general, nu urmasii proprietarilor de case frumoase din Bucurestiul de altadata sunt astazi detinatorii averilor fabuloase. Iar dintre cei care sunt in prezent oameni cu bani, multi fac parte, din nenorocire, dintr-o lume suspecta, aparuta in circumstantele dubioase generate de tranzitie si lipsita de cele mai elementare repere de valoare morala si culturala.

Acestia cumpara case, terenuri, obiecte de arta, cu unicul obiectiv de a investi si de a scoate in orice conditii un maximum de profit. Iar la noi, in zona imobiliarelor, totul pare sa se rezume strict si cinic la chestiunea rentabilitatii: asadar, daca pe un teren care adaposteste o splendida locuinta de secol XIX, cu parter si etaj se poate construi un imobil de birouri cu parter si 7, 9 sau 25 de etaje, nici un investitor „adevarat” nu sta pe ganduri. Un calcul simplu arata ca venitul obtinut din valorificarea acestei cladiri, oricat de banala ar fi ea, e cam de 7, 9 sau 25 de ori mai mare decat cel rezultat din exploatarea minunatei case vechi. Deci, cui ii pasa de casele vechi?!

Cum putem gasi o rezolvare la aceasta lipsa a culturii patrimoniale, lipsa intelegerii farmecului orasului? Pana la urma, este vorba si despre prestigiul pe care il da locuirea intr-o casa veche, care la noi nu se intelege...

Este vorba de mult mai mult - de continuitate istorica, de identitate culturala, de sentimentul de apartenenta la o anumita comunitate, de spiritul locului. Traim insa vremuri tulburi, marcate de confuzie, in care valori fundamentale ale existentei tind sa fie umbrite de puterea banului. Astfel incat promovarea valorilor traditionale devine o sarcina ingrata, daca nu chiar imposibila. As spune totusi ca familia, scoala, mass-media, carora trebuie sa li se alature intelectualitatea activa, raman in continuare factorii care au de reparat astfel de lacune esentiale, cu mijloacele care le sunt proprii. Vreau sa cred ca inca o mai pot face.

La ce servesc zonele protejate ?
Toata legislatia specifica domeniului, planurile urbanistice, regulamentele de urbanism aferente lor si zonele protejate stabilite prin acestea au ca scop reglementarea dezvoltarii orasului si gestionarea corecta, in favoarea comunitatii, a patrimoniului construit. Iar una din consecintele lor trebuie sa fie, printre altele, tocmai blocarea initiativelor distructive din domeniul dezvoltarilor imobiliare care urmaresc doar eficienta economica, cel mai adesea in dauna vietii comunitare. Cat izbutesc ele sa isi atinga scopurile este deja o alta intrebare.

La cine putem apela pentru remodelarea unei case vechi? Ce criterii trebuie avute in vedere?
Nu as folosi termenul „remodelare” care presupune un anumit tip de interventie asupra unei constructii, ci unul mai general, si anume „reabilitare”. Cu astfel de proiecte se ocupa, fireste, arhitectii specializati in aceasta zona. Banuiesc ca Ordinul Arhitectilor poate furniza oricand o lista de nume de referinta. Cei interesati pot urmari pentru informare concursurile de arhitectura (de pilda, anualele si bienalele de arhitectura), de asemenea, publicatiile din domeniu, unde pot gasi proiecte de acest tip si informatii legate de autorii lor.

Despre modul in care trebuie abordata o asemenea lucrare sunt multe de spus si nu imi propun sa epuizez subiectul. Dar poate ca trebuie stiut ca o prima etapa dintr-un astfel de proiect o constituie evaluarea starii fizice a casei, a gradului sau de conservare si de uzura. Asezarea sa in timp, descoperirea autorului, studiul datelor sale spatiale si stilistice initiale, a modificarilor suferite in timp, a extinderilor sau dimpotriva, a restrangerilor sale, a schimbarilor de functiune, de aspect, de stil si chiar de proprietar, a modului de relationare cu contextul urban initial si prezent, sunt alte cateva directii obligatorii de cercetare.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe