Chiria unei garsoniere sau a unui apartament de doua camere din Bucuresti este de cel putin 300 de euro, echivalentul salariului unui proaspat absolvent de facultate. Din pacate insa conditiile oferite nu sunt pe masura acestor preturi. In multe case peretii trebuie vopsiti, mobila este din anii ‘70, nu exista dotarile minime unei vieti decente (masina de spalat, aragaz, televizor). Multe apartamente nu sunt nici macar proaspat zugravite, au linoleum in loc de gresie sau covoare murdare. Acestea sunt conditiile intalnite de reporterul "Romaniei libere", care pentru cateva zile a jucat rolul unui tanar proaspat sosit in Bucuresti care isi cauta o locuinta.

Luni dimineata, am luat unul dintre cele mai cunoscute ziare de anunturi imobiliare si am inceput cautarile pentru gasirea unei garsoniere sau a unui apartament de doua camere. Bugetul de tanar aflat la prima slujba in Bucuresti nu imi permitea o investitie mai mare de 500 de euro, asta, in conditiile in care "m-as fi mutat" impreuna cu prietena. Sun la cea mai buna oferta financiara din miile ingramadite in ziar: o garsoniera in Titan pentru 290 de euro pe luna. "Domnule, la un asemenea pret, imobilul s-a dat la prima ora. Sunteti al douazecelea care ma suna", imi spune o voce siderata de la celalalt capat al firului. Ma uit la ceasul care indica ora 11.00. Ziua a inceput cat se poate de prost.

Apartamentul cu acvarii

Prima oprire: Bulevardul Ghencea, unde un agent imobiliar imi promite ca voi vedea o garsoniera "curata si disponibila imediat". Minimal mobilata, cu un pat de tip canapea, cateva dulapuri ascunse in perete, imobilul se afla la etajul opt. De la balcon se vad un cimitir si o baza militara.
"Nu ma grabesc sa o inchiriez. Stau sa analizez omul. Daca nu imi place, ii zic ca nu am actele de la garsoniera la mine si apoi nu il mai sun niciodata. La cate cereri sunt pe piata, daca nu o inchiriez acum, o dau sigur intr-o saptamana", imi spune proprietarul care cere 380 de euro. Privesc holul transformat in bar, o "fita" in materie de amenajari interioare, frigiderul si aragazul care nu sunt de ultima generatie si ii spun ca ma mai gandesc.

Citeste si:

La cateva strazi departare, in Drumul Taberei, am gasit un apartament cu doua camere. La intrarea in bloc ma intampina un miros greu, semn ca fie locatarii sunt iubitori de caini, fie au oroare de aer curat. In timp ce privesc cele doua acvarii uriase din sufragerie, proprietarul imi face cu ochiul complice: "le voi lua cu mine". Apartamentul de la etajul 3 este de tip vagon, cu o bucatarie si o sufragerie cam mici. Spun ca apartamentul este confort doi, dar proprietarul ma contrazice. Insist ca 500 de euro pe luna este cam mult. "In banii astia aveti si loc de parcare platit pentru un an de zile. Numarul trei", incearca sa ma convinga proprietarul.

Cand de pe perete iti zambeste fosta proprietara

In Crangasi, considerat un cartier muncitoresc si cu mult trafic, ma astept la preturi mai mici. Agentul imobiliar imi spune ca, daca nu sunt foarte pretentios, are un chilipir. Ma hotarasc urgent ca nu sunt pretentios. Proprietareasa care se apropie de 60 de ani imi spune direct ca apartamentul se inchiriaza cu o singura conditie – sa nu se faca nici o modificare in casa. Apoi, doamna incepe sa ma interogheze de parca as candida pentru o sluba. "De unde esti?", "Din Ardeal." "Va mutati singur?" "Cu prietena." "Sunteti casatoriti?" "Nu, logoditi, dar anul acesta sau la primavara ne luam", raspund mecanic. "Atunci e bine. Mie imi plac oamenii seriosi."