Una din calitatile predominante ale arhitecturii Art Nouveau este posibilitatea de a pune in practica teoria structurii expunand elementele constructive ale unei cladiri, in special fierul, in asa fel incat sa devina elemente aparente ale fatadei, cel mai adesea cu functie decorativa. Prin ornament aceasta abordare structurala se accentueaza, devenind simbolica. Aceasta expunere a materialelor de constructie poate fi gasita in Franta, la temelia Scolii fondate de Viollet-le-Duc si la o serie de constructii remarcabile din fonta care au fost ridicate in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Totusi maniera deosebita in care formele decorative realizate din fier subliniaza constructia si pun in lumina structura sunt specifice arhitecturii Art Nouveau. De fapt, aceasta s-ar putea numi simbolism arhitectonic al structurii.


Predilectie pentru sticla

Sticla era demult folosita in combinatie cu fierul, dar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea aceasta a inceput sa se dezvolte ca o modalitate de expresie arhitectonica proprie. Peretele de sticla, combinat cu diferite materiale si procedee arhitectonice, a avut parte in perioada Art Nouveau de o dezvoltare independenta si ampla. Totodata, scarile din sticla si fier au capatat valente noi, un exemplu remarcabil fiind cea realizata de Victor Horta pentru Maison du Peuple. Mai mult, in ceea ce priveste corpul cladirii, modelarea devine acum un scop in sine. In stransa legatura cu aceasta apare ritmul lunecator al diferitelor parti ale cladirii, executate adesea cu un contur ferm si auster, asa cum se poate observa in cladirile lui Horta sau Antoni Gaudi. Alte aspecte ale stilului se refera la rotunjimea domoala a colturilor, arcadelor si altor elemente precum si la aspiratia catre o silueta inchisa si un efect sintetic care se afla in stransa similitudine cu tendintele contemporane din pictura si sculptura.

Invata sa recunosti stilul, afla mai multe detalii aici.