Atacurile speculative asupra leului, din luna octombrie, si conduitele anticoncurentiale le sunt imputate bancilor in plina criza financiara internationala. Momentul este neprielnic, iar modul de declansare a investigatiei are la randul sau iz electoral. Rolul principal al Consiliului Concurentei este de prevenire si combatere a practicilor anticoncurentiale, si abia apoi de sanctionare, luand in calcul conditiile specifice ale pietei bancare romanesti.

Bancile, luate la bani marunti

Adevarul este ca preturile la serviciile bancare au fost mentinute ani in sir la niveluri necompetitive.

  • Stiam cu totii ca platim dobanzi si comisioane bancare mult mai mari decat in tarile europene. Tranzactiile cu numerar, de pilda, sunt mai scumpe la noi in primul rand datorita dobanzilor la conturile curente de doua-trei ori mai mari decat dobanzile la termen din zona euro.
  • La fel stiam si ca profiturile din sistemul bancar romanesc au fost ani de-a randul grosolane - crescand anual cu ritmuri intre 40 si 80%. Diferentialul ridicat de dobanda (adica diferenta intre dobanda la credite si la depozite) s-a ingustat la randul sau tare anevoios.
  • Stiam si ca europenii sunt taxati mai mult pentru platile bancare efectuate si mai putin pentru administrarea conturilor, in timp ce la noi se intampla tocmai invers.
  • Inca din anul 2007, cand Romania a fost inclusa pentru prima data in World Retail Banking Report (realizat de Capgemini) am aflat si ca eram caracterizati ca una dintre cele mai slabe medii concurentiale bancare din Europa. Asa se face ca diferenta intre cel mai scump si cel mai ieftin serviciu bancar din Romania se ridica pana la 60%, in timp ce in zona euro, diferentele de preturi se situau in medie la 37% (anul de referinta este 2006, vezi detaliile aici).
  • Cu un an mai tarziu, aceeasi companie de consultanta (World Retail Banking Report, 2008) ne atentiona ca un utilizator mediu de servicii bancare roman a platit circa 36 euro in anul 2007 - cu 25% mai mult decat in anul precedent - sub forma comisioanelor practicate de banci la 19 produse si servicii bancare frecvente, din care au fost excluse creditele si depozitele.

Justificarile de fond nu tin doar de concurenta efectiva din sistemul bancar, ci si de cultura mediocra de consum a clientului care nu-si pierde timpul cu lectura contractelor si compararea ofertelor.

  • Pe de o parte, circa doua treimi din veniturile bancilor active in Romania anului 2007 proveneau din operatiuni cu numerar si din servicii de administrare a conturilor (World Retail Banking Report, 2008). Restul se acopereau din serviciile de transfer. Pentru primele doua, romanii platesc comisioane semnificativ mai mari decat europenii, tocmai pentru ca interactioneaza mult mai rar cu banca. In mare masura, salariile se platesc cash, iar jumatate dintre romani nu si-au deschis inca un cont bancar. Ba mai mult, tranzactia medie a persoanelor fizice este inca foarte scazuta (de circa 16 euro), ceea ce face taxarea mult mai costisitoare in Romania decat in tarile europene.
  • Pe de alta parte, romanii se uita la cat de repede iau creditul, nu la cat este de scump. Sa nu ne mire ca, in aceste conditii, unii clienti bancar suporta costuri de finantare chiar cu 50% mai mari decat cei care se informeaza. Asadar, mentinerea diferentelor ridicate intre ofertele bancare a fost posibila si pentru ca publicul nu se informeaza.

Ochiul vigilent al Consiliului Concurentei a lipsit si el. Nu si-a sumat atributiile de prevenire si control a eventualelor practici anticoncurentiale cand semnalele erau atat de clare.

Citeste si:

De pilda, aparitia unei inovatii bancare de genul comisionului lunar perceput la sold doar in Romania. Aproape că nu mai exista institutie de credit care sa nu perceapa acest comision suplimentar de administrare a creditului, aplicat lunar la soldul imprumutului, pe langa dobanda si comisionul fix (incasat o singura data, la acordarea împrumutului, sau lunar printr-un comision fix adaugat la rata dobanzii). De multe ori, la acestea se adauga si alte comisioane anuale (ex. "de urmarire a riscului" sau "de rezerva minima obligatorie") care impreuna incarca de la 30% pana la 70% costurile operatiunilor bancare pe care persoanele fizice le deruleaza in mod frecvent.

Ceea ce investigheaza acum Consiliul Concurentei tine de cautarea unor noi explicatii legate de preturile necompetitive la serviciile bancare, nejustificate de fundamentele economice si de conditiile pietei. Fixarea anumitor preturi printr-o intelegere ascunsa intre jucatorii din piata, impartirea pietelor de desfacere sau practicarea unor preturi excesive, impunerea preturilor sau refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari sunt cateva dintre conduitele anticoncurentiale incriminabile pe baza Legii Concurentei nr. 21/1996. Investigatia poate dura insa chiar si doi-trei ani.

Nu in ultimul rand, readuc in discutie un fragment:

"Neputinta romanilor de a reduce inflatia si de a eficientiza pietele sta sub zodia culturii concurentiale deficitare. Concurenta este distorsionata, iar autoritatile statului care trebuie sa actioneze in favoarea normalizarii comportamentelor pe piata o fac inca neconvingator si nu sunt sustinute de actorii economici si consumatori. Autoritatile guvernamentale, Consiliul Concurentei, BNR, mediul de afaceri si analistii economici au cu totii partea lor de responsabilitate." - publicat acum un an, pe blog si in Ziarul Financiar, raspunzand la intrebarea: de ce nu se pune problema lipsei de concurenta cand vorbim de aprinderea inflatiei?.