Cu cat intarziem, cu atat amanam revenirea cresterii economice

Paradoxurilor romanesti supraetajate li s-a mai adaugat unul. Indraznesc sa-i spun cea mai creativa si inovativa solutie anti-criza: haosul politic dinaintea alegerilor prezidentiale. De parca nu ne-ar fi fost suficienta ultima parte. Nu zabovesc acum pentru a raspunde la intrebarea cine a generat-o - analistii politici si istoricii vor face asta -, ci pentru a raspunsde la intrebarea cine o poate media?

Lucian Croitoru poate sa o faca cu profesionalismul, anticipatia, curajul si demnitatea sa. Cu o conditie. Sa vina cu o echipa de specialisti greu batabila de argumentele politicianiste.

El tine sub presiune o cucta politica, in care se adaposteste bine o alta cucta bugetara . Prima poate tergiversa mult si bine, dar cucta bugetara nu are nicio sansa. Daca explodeaza in Parlament, primii stropi se vor prelinge in buzunarele noastre.

Mai ales cand vom trece pe la casele de schimb valutar sau cand vom cumpara medicamentele proaspat importate. Ori cand ne vom rambursa creditele in euro. Concedierile in administratia publica, la dimensiuni mai mari decat cele preconizate de catre Guvernul Boc, vor deveni inevitabile. Investitorii straini nu fac decat sa ne priveasca cu amuzament. Costurile economice ale actualei crize vor fi cu atat mai mari, cu cat se amana decizia asupra unui nou Guvern. Cu cat intarziem, cu atat amanam revenirea cresterii economice.

Nu degeaba suntem in anul 2009, Anul european al creativitatii si al inovarii, nu-i asa? Apropos, ati vazut ceva organizat in materie cu exceptia acestei expozitii politice de incompetenta si irationalitate? Nu de alta, dar ma tem ca in anul 2010, Anul european al saraciei si al eliminarii excluziunii sociale, nu vom prididi cu munca.

Nu traiesc nici cu iluzia ca lucrurile se vor modifica in profunzime in bine pe termen scurt. Romania are nevoie de timp pentru macerarea tuturor formelor institutionale de democratie si economie de piata create dar inca fara continut real in oameni potriviti. Nu este problema de un om. Este problema schimbului de generatii, iar timpul se refera la aceasta dimensiune. Si aici exista riscul ca generatia imediat urmatoare sa fie in buna masura mai pervertita de valorile distorsionate din tranzitie. Deci putem vorbi ca o speranta reala in termeni de profesionalism in toate domeniile publice abia la a doua generatie nascuta dupa 1989. Atunci cand ne vom adresa unei persoane dintr-o institutie sa stie clar ce trebuie sa raspunda, sa nu ridice din umeri sau sa nu te trimita indirect la plimbare. Atunci cand profesionalismul va fi cartea de vizita a tuturor celor angajati in serviciul public, fie a celor de la ghiseu, fie a celor implicati in elaborarea de politici publice. Lucrurile nu se vor schimba de la sine. Inactiunea este optiunea perdanta. Pentru valori trebuie sa luptam cu totii.

---

Despre autor: