La o inflatie care ar putea depasi usor 7% la sfarsitul anului, dobanzi cu numai 1-2% mai mari nu sunt mobilizatoare pentru a economisi. Sa nu uitam de impozitul de 10% si de comisioanele percepute de banci la retragerea de numerar.

Mai e loc de scadere?

Noi am spune ca nu, altfel exista riscul aparitiei unor dezechilibre in plan macro. Sa nu uitam ca in 2003 a fost nevoie de cresteri repetate ale dobanzii de interventie din partea BNR - aflata cu sabia cresterii inflatiei deasupra capului - pentru a determina bancile sa fie mai generoase cu deponentii. Daca e dificil de oferit tinte clare ale evolutiei randamentelor pe piata monentara, exista totusi cateva repere importante de luat in calcul.

In primul rand evolutia dobanzilor la obligatiunile de stat. Astfel, pentru scadentele la 2-5 ani, dobanzile care amenintau sa coboare bine sub 6,5% au inceput sa creasca la ultimile licitatii si sunt cuprinse acum intre 7,25-7,75%.

Citeste si:

Sa remarcam ca randamentul e apropiat de cel al unui depozit la termen in acest moment (7-9%), in conditiile unui risc 0 (au garantia statului) si inexistentei impozitului pe dobanda.

Evolutia dobanzilor la emisiunile de obligatiuni ne pot oferi de asemenea cateva indicii. Cea mai recenta - Timisoara II - va fi lansata cu o dobanda fixa de 8,25% (si nu variabila ca in majoritatea cazurilor).

Cum scadenta este peste 6 ani, rezulta ca emitentul (de fapt consultantul) nu se asteapta la reduceri semnificative ale randamentelor in aceasta perioada