Au venit pe cand companii straine de marca erau pasare rara prin Romania si pe cand suratelor lor industriale de prin Occident nici prin gand nu le trecea sa se implice pe piata romaneasca. si au venit sa puna piciorul aici ca un cap de pod, pentru a nu scapa cumva afacerea pensiilor private obligatorii, cea mai mare inventie din toate timpurile in materie de afaceri fabricate, si nu izvorate din piata. stiau ca proiectul, mai devreme sau mai tarziu, va fi demarat, pentru ca era impus prin Banca Mondiala, iar Guvernul roman, oricare ar fi fost acela, se va fi dovedit receptiv inca o data la ceea ce vine din strainatate si va fi rezonat pana la urma. Ceea ce s-a si intamplat!

Vasazica, statul roman accepta ca din banii stransi in contul sistemului public de pensii pe care il garanteaza sa vireze o parte catre niste fonduri de pensii administrate de societati private. Le da astfel acestora un fel de cadou, pentru ca, cel putin 20 de ani pana la prima plata, societatile respective n-au altceva de facut decat sa stranga bani la dispozitia lor si sa-i investeasca. Se spune ca ar fi chiar in interesul lor sa-i investeasca bine, pentru ca banii cu pricina sa faca pui. Indirect - se mai spune - ar face pui si pentru cei care i-au depus, adica pentru viitorii beneficiari de pensii! Nimic nu poate fi insa sigur si, semn peremptoriu in aceasta privinta, nimeni nu garanteaza nimic in domeniu, nu exista garantie pentru randament si nici macar o garantie pentru protectie contra inflatiei. Nu exista vreo garantie din partea statului, desi acesta ii obliga pe oameni sa-si comute o parte din contributii!