La Bucuresti, deciziile politice cu impact economic se iau dupa criterii complet inaccesibile din afara. Competitivitatea economiei romanesti este pe masura - dintre cele mai slabe din Europa.

Principalul motiv, pe langa lipsa de transparenta, este nivelul ridicat al fiscalitatii. Si cand asta nu ajunge, birocratia descurajeaza concurentii nedoriti.

Americanii au cea mai eficienta piata a muncii. Nemtii - cea mai buna infrastructura. Elvetienii sunt cei mai inovativi. Suntem si noi lideri la ceva? Da, Romania ocupa primul loc in Europa in privinta lipsei de transparenta a actului de guvernare si a favoritismului in deciziile guvernamentale. Drumurile sunt la fel de proaste ca in Camerun, Burundi si Mozambic. Avantajele competitive in economia romaneasca sunt obtinute - in cea mai mare parte - pe seama fortei de munca ieftine.

Potrivit World Economic Forum (WEF), Romania coboara in 2007 o pozitie - locul 74 din 131 - in topul global al competitivitatii economice, totalizand un scor de 3,97 puncte (Estonia - locul 27, Cehia - 33, Lituania - 38, Slovenia - 39, Slovacia - 41, Letonia - 45, Ungaria - 47, Polonia - 51, Bulgaria - 79). Anul trecut, cu 4,03 puncte, tot pe penultimul loc ne plasam intre noii membri ai UE. Exista totusi si un prilej de bucurie. Bulgaria n-a pierdut un singur loc in clasament, ci cinci. Pe acest criteriu, al „caprei vecinului”, guvernantii ar trebui sa iasa in fata si sa spuna ca suntem mai buni gospodari decat vecinii de la sud de Dunare, fiindca altfel vin analistii, iau la bani marunti raportul WEF si observa ca principalele obstacole pentru mediul de afaceri sunt, in ordine: nivelul fiscalitatii, legislatia fiscala, birocratia guvernamentala, coruptia. Cum sa fim altfel campioni la favoritism guvernamental?!

Guvernare pe sest

Indicele global al competitivitatii (Global Competitiveness Index - GCI) este un rezultat al calitatii institutiilor, infrastructurii, sistemului sanitar si de invatamant, al sanatatii mediului macroeconomic, al eficientei si marimii pietelor (financiare, de bunuri, de forta de munca), al aportului de tehnologie, al gradul de complexitate a afacerilor si al dimensiunii inovatiei. Si, la randul lor, indicii GCI se calculeaza pe baza unor elemente subordonate, dintre care mentionam: drepturile de proprietate, deturnarea de fonduri publice, favoritismul in deciziile guvernamentale, transparenta actului de guvernare, risipa banilor publici, costul coruptiei, independenta sistemului judiciar etc. Indicatorii calitativi sunt obtinuti pe baza unui sondaj in randul managerilor, in timp ce indicatorii cantitativi se bazeaza pe date statistice oficiale. Amestecand indicii cu subindicii in „creuzetul“ WEF, iese ca Romania se situeaza dincolo de jumatatea clasamentului - adica mai degraba in „jumatatea goala“.

Dar nu acest lucru este surprinzator. Ani intregi s-a cultivat ideea ca Romania n-are cum sa atinga performantele celorlalte candidate la Uniunea Europeana, fiindca tehnologia de pe vremea bunicii nu ne permite cresteri de competitivitate comparabile. Privind insa atent spre subindicii topului, se observa ca, in privinta transferului de tehnologie, Romania (locul 36) se afla inaintea Letoniei (63), Poloniei (81) si Lituaniei (85). In schimb, la competitie, care da adancime pietelor, pierdem repede contactul cu plutonul si ajungem pe locul 82. Dupa care povara fiscala ne arunca pe locul 108. Si cum managerii, in afara de a plati lefuri mici si de a trage de preturi in sus, nu prea stiu cum sa genereze altfel profituri, incearca sa-si scoata parleala pentru taxele si atentiile platite ciuntind veniturile salariatilor - numiti cand angajati, cand consumatori (natura avantajelor competitive - locul 121). Iar statul ia cu doua maini bani, atat de la angajati, cat si de la angajatori, pentru a-i redistribui apoi catre clientela (favoritism in deciziile guvernamentale si risipa banilor publici - locul 116). Asa se explica de ce avem cel mai putin dezvoltate piete din regiune si de ce ocupam locul 126 la transparenta actului de guvernare si locul 102 la costul coruptiei suportat de mediul de afaceri.

Asadar, cine e de vina pentru contraperformantele economiei romanesti: tehnologia ori managementul defectuos si amestecul statului? Haideti sa vedem cum e si la ceilalti ex-comunisti care au aderat la UE. Au si ei o problema cu transparenta, fiindca, in general, stau mai prost la acest capitol decat la transferul de tehnologie. Dar nicaieri nu e ca la noi: Estonia - 28, Slovacia - 41, Slovenia - 47, Lituania - 56, Letonia - 78, Ungaria - 94, Cehia - 95, Bulgaria - 100, Polonia - 113.

Bunastare pe datorie

Se vede ca povestea Estului e cam aceeasi, doar viteza reformelor a fost diferita. Deschiderea economiilor a provocat deficite de balanta comerciala, ca diferenta intre calitatea si pretul marfurilor care intrau din afara si cele ale marfurilor produse in tarile respective. Ulterior deschiderii au venit insa investitiile straine, care intr-o prima faza au finantat minusul din balanta comerciala, dupa care s-au materializat in productie proprie ce substituie importurile ori le compenseaza cu exporturi, ingustand deficitul.

Ca o confirmare vine faptul ca Romania e la coada nu doar in clasamentul competitivita-tii, ci si in topul investitiilor pe cap de locuitor, proba la care pe podium sunt Estonia, Ungaria si Cehia. Asta inseamna ca, pe masura ce au existat mai putine dificultati de mediu economic, au venit mai multe investitii straine sa rezolve problema competitivitatii.

Deficitul de cont curent al Romaniei din ultimii cinci ani dovedeste inca o data ca slabirea chingilor consumului obliga cererea sa se alimenteze in mare parte cu marfuri bune si ieftine din import. Produsele romanesti sunt slabe calitativ, scumpe si putine, ale polonezilor si cehilor le gasim din ce in ce mai abundent in magazinele noastre. Asta demonstreaza cum competitivitatea in Romania creste semnificativ doar atunci cand se depreciaza leul ori cand sunt tinute in frau salariile, fiindca nu pot fi compensate altfel deficientele de management.

Sa nu judecam insa lucrurile prea mult pe baza trecutului. Investitiile straine din Romania au urcat in 2006 la nivelul record de 9 miliarde euro. Dar de ce a ajuns Polonia a noua sursa de import net? Fiindca polonezii considera ca investitiile marilor firme de retail nu sunt vitale, pot sa fabrice si ei ce le aduc hipermarketurile din afara cu titlu de oferta speciala.


Despre autor:

Saptamana Finaciara

Sursa: Saptamana Finaciara


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.