Al Capone a fost eliminat datorita unui dosar penal de evaziune fiscala care a probat increngatura de firme si interese ale mafiotilor. In mod surprinzator, marile dosare de coruptie, precum si renumitele cazuri de anihilare a unor grupari celebre de crima organizata au avut drept punct de plecare "incidente" aparent minore, care au permis reprezentantilor legii sa ii "agate" definitiv.

Un caz asemanator il reprezinta dosarul aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal. Obiectul dosarului il reprezinta anularea unui act de control financiar, iar partile sunt: in calitate de recurent - parat se afla Garda Financiara - Comisariatul General si Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala iar in calitate de intimat- reclamant societatea comerciala CONEF SA. Actul contestat in instanta de catre societatea CONEF se refera la o constatare a organelor de control care au verificat firma in anul 2003, analiza care a vizat modul de calcul si constituire a impozitului pe profit in perioada decembrie 2001 - martie 2003.

Controlul a scos la iveala ca administratorii de la CONEF au savarsit acte de evaziune fiscala care au condus la diminuarea obligatiei bugetare in suma de 15,5 miliarde de lei, la care s-au adaugat "accesorii"de 4,1 miliarde de lei. Cifrele nu sunt deloc spectaculoase, dar metoda folosita de CONEF cu scopul de a se sustrage de la plata catre stat a obligatiilor dovedeste un mecanism mafiot de conducere care a stat la baza intregului lant de afaceri prin care CONEF a devenit una dintre cele mai puternice societati pe plan european in domeniul aluminiului si a produselor conexe.

De la penal la contencios

Un prim pas in elucidarea modului de atac al reprezentantilor CONEF, pusi in situatia de a justifica o evaziune fiscala, il reprezinta stabilirea strategiei de anulare a efectelor penale in acest caz si de atragere a dosarului numai pe latura "civila". Conform organelor de control care au vizat modul de plata catre bugetul de stat a obligatiilor societatii CONEF, suma de aproximativ 19 miliarde de lei datorata statului a rezultat ca urmare a inregistrarii unor operatiuni nereale - studii de fezabilitate si consultanta - in valoare de 2,1 milioane de dolari.

Constatarile au fost inscrise in procesul verbal nr. 0011149/ 03.06.2003, cu propunerea de inaintare a materialului catre organele abilitate cu cercetarea penala. CONEF a contraatacat imediat si a inaintat, pe cale administrativa, o contestatie impotriva constatarilor si a masurilor stabilite prin actul de control. Ministerul Finantelor Publice a suspendat, prin decizia 193/20.06.2003, analiza contestatiei pana la definitivarea laturii penale a cauzei. In acel moment, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 avea in "colimator" doi responsabili ai CONEF: Peter Braun si Mircea Turtureanu. Acuzatia: evaziune fiscala. Prejudiciul: 19,6 miliarde de lei!

La sase luni de la control, mai precis pe data de 13.12.2003, s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva lui Braun si Turtureanu. Peter Braun a declarat reporterilor ZIUA referitor la acest dosar: "Procurorii au constatat ca nu este fapta penala. Restul nu mai stiu pentru ca nu mai am nici o legatura cu CONEF".

O data "lamurit" aspectul penal al dosarului, CONEF a solicitat instantei Curtii de Apel Bucuresti sa se pronunte cu privire la contestatia depusa importiva actului de control. Cazul a ajuns apoi la instanta suprema.

In acest fel, CONEF a demonstrat ca o evaziune fiscala poate fi transata in contencios administrativ, in ciuda probelor adunate de anchetatori.

Hibele contractelor

Toti mafiotii sunt pana la urma prinsi in acte. Oricat de buni ar fi, nu pot pacali statul la nesfasit. Cazul CONEF-ului, aparent banal, dovedeste acest lucru.

In perioada 2001-2003 societatea CONEF a inregistrat intr-unul dintre conturile sale, denumit "cheltuieli cu servicii executate de terti", sume care reprezentau contravaloarea unor contracte de prestari servicii externe, oferite de diversi consultanti. Dintre acestia au retinut atentia organelor de control cele incheiate cu IMEX OIL Ltd la data de 01.10.2001, in valoare de 1,5 milioane de dolari si cel cu firma SAROSE Ltd, la data de 14.01.2002, in valoare de 0,5 milioane de dolari.

Ambele firme sunt originale din Cirpu si au acelasi reprezentant legal - Valery Matveichuc. Contractele sunt formulate absolut identic, in ceea ce priveste tipul serviciilor ce vor fi oferite, sunt de larga generalitate, si se refera la studii, strategii, analize de mediu de afaceri etc. Sunt diferentiate doar prin domeniul de activitate abordat si anume, al combustibililor si energiei, respectiv al metalurgiei din Romania. Locul unde se va face plata si tariful contractat sunt identice, respectiv Monaco - Monte Carlo si 115/ora de activitate. Ca la service! Nu au fost stipulate termenele de executie si nu au fost prevazute valorile totale ale lucrarilor.

Referitor la modalitatea de conlucrare, s-a stabilit ca studiile se vor executa in baza unor comenzi, emise de CONEF, plata efectuandu-se in baza semnaturii si ordinului special dat de CONEF. La vremea controlului, nici Peter Braun, nici Mircea Turtureanu nu au putut face dovada ca firmele de consultanta mentionate au efectuat aceste studii, ca urmare a unei comenzi ferme. Singurele documente care justifica cheltuielile de consultanta inregistrate in contabilitatea CONEF, sunt factura externa si acceptul la plata. Asa-zisele studii executate de cele doua firme cipriote sunt, de fapt, articole publicate pe Internet, apartinand unor institutii de specialitate europene, studii care au fost pur si simplu, furate.

Cu toate ca numarul orelor de lucru, inscrise pe fiecare lucrare, alocate studiului ar fi necesitat mai mult de un an de zile de activitati specifice de determinare si analiza a anumitor factori, acestea au fost mult diminuate, astfel ca studiile au fost acceptate de catre CONEF la numai cateva luni de la contractare si platite imediat. Dovada ca asa-zisele studii elaborate de firmele cipriote sunt pur si simplu furate de pe Internet este ca lucrarile nu sunt semnate, pentru a se putea identifica persoana sau persoanele care le-au elaborat. Un alt indiciu este lipsa oricarei dovezi ca vreunul din reprezentantii firmelor cipriote s-a documentat in Romania. Nu exista nici o dovada a faptultui ca s-a cazat, ca a lucrat sau ca s-a deplasat in Romania vreun analist al firmelor IMEX OIL si SAROSE. Mai mult, nici macar CONEF nu a putut dovedi ca a valorificat in vreun fel studiile pe care le-a platit firmelor cipriote cu 2,1 milioane de dolari.

Ca incadrare a faptelor, anchetatorii au stabilit ca "studiile" facturate "nu participa direct la realizarea veniturilor societatii si nu se regasesc in costul produselor si serviciilor vandute", astfel ca societatea nu putea justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizata.

Pentru toate aceste argumente, anchetatorii au dorit ca aspectul penal sa clarifice daca nu cumva era vorba de o spalare de bani sau de alte infractiuni care au condus la prejudicierea statului. Esenta era simpla: nici o firma nu ar fi scos din buzunar 2,1 milioane de dolari pe niste studii nefolositoare doar pentru a ingrosa buzunarul unui afacerist rus cu firme in Cipru.

Cu toate ca prin adresa nr. 342316/08.01.2004 Ministerul Finantelor Publice, a solicitat catre CONEF toate rapoartele si documentele la care s-a facut referire in contestatia depusa instantei, acestea nu au fost prezentate. Suprinzator, CONEF a incercat sa-si justifice activitatile printr-un raport intocmit de firma ANB Consulting SRL care nu facea altceva decat sa dea apa la moara firmei CONEF si sa "legalizeze"prin anumite expertize plata celor 2,1 milioane de dolari catre firmele cipriote. Pentru a analiza caracterul "obiectiv" al raportului intocmit de aceasta societate, ANB Consulting, trebuie spus ca Ali Eden, patronul ei, este si auditor/administrator la CONEF. Este limpede ca Eden nu a facut decat sa-si sustina patronii in Incercarea acestora de inducere in eroare a reprezentantilor statului.

Ca punct terminus in investigatia facuta de analistii Ministerului Finantelor, conducerea CONEF nu a sustinut niciodata cu calcule si documente existenta unei alte situatii fata de cea constatata de organele de control.

Citeste si:

De la stat, la Cuzman

Afacerea dintre CONEF si cele doua firme cipriote este doar varful unui iceberg care s-a format cu ani de zile in urma, pe cand CONEF apartinea statului si nu reprezenta mai nimic pe plan european si mondial.

Societatea a fost infiintata in '91 printr-o hotarare a Guvernului Petre Roman. Structurata pe calapodul unei companii de tip holding, ea a preluat in proprietate cate 35% din 15 societati care activau in industria metalelor neferoase, printre care "Alro" si "Alprom" Slatina, "Alum" Tulcea, "Phoenix" Baia Mare, "Ampelum" Zlatna, "Laromet" Bucuresti sau "Alor" Oradea. In 13 aprilie 1993, prin ordinul nr. 187, Agentia Nationala pentru Privatizare a arondat societatile de stat, in vederea distribuirii a 30% din capitalul social al acestora intre cele cinci Fonduri ale Proprietatii Private.

In dreptul FPP I Banat-Crisana (actualul SIF Banat-Crisana) se gaseau, printre altele, "Pipera" Bucuresti, "Vrancart" Adjud (la care astazi este actionar majoritar) sau SC CONEF SA Bucuresti. Diferenta de 70% din capitalurile sociale ale acestor societati revenea, conform legii, Fondului Proprietatii de Stat (FPS). Asadar, FPP I Banat-Crisana a dobandit - prin cele 30 de procente de la CONEF - cota aferenta din "Alro", "Alprom", "Alum", "Phoenix", precum si din celelalte societati din industria metalelor neferoase. Concret? Exact 30% din cele 35 de procente ce reprezentau capitalul social al fiecarei societati in parte, adica 10,57% din "Alro" Slatina, 10,57% din "Alprom" etc.

Structura actiunilor la CONEF a suferit modificari majore la sfarsitul anului 1996, cand FPS si FPP au acceptat de comun acord un schimb de pachete de actiuni. Astfel, FPP I Banat-Crisana a ramas actionar unic la SC CONEF SA Bucuresti, care insa si-a diminuat de la 35% la 10,5% si participarea la "Alro" si "Alprom" Slatina.

Dupa ce FPP I Banat-Crisana a preluat controlul asupra CONEF, Ioan Cuzman, presedintele acestui fond, a inceput sa faca jocurile pe piata care aveau sa se finalizeze curand prin preluarea celui mai mare producator de aluminiu brut din Romania, ALRO Slatina, prin CONEF, de catre un grup de afaceristi rusi. A fost una dintre cele mai mari afaceri subterane din Romania, in care statul a pierdut circa 250 de milioane de dolari.

Jokerul

Procentul de 10,5% din "Alro" si "Alprom" Slatina, doua societati extrem de atragatoare, constituia o prada realmente impresionanta pentru orice investitor interesat de aluminiul romanesc. In perioada pre-privatizare a acestor societati, grupuri industriale de renume la nivel mondial au deschis discutii cu Guvernul pentru participarea la privatizarea celor doua societati. Initial, SIF-ul a scos la vanzare un pachet redus de actiuni CONEF, iar 28 de persoane fizice au devenit actionari cu procente de sub 1%, Banat-Crisana ramanand cu 99,93%.

Era prima etapa a unei afaceri orchestrata de Ioan Cuzman, un celebru afacerist despre care ZIUA a dezvaluit numeroase ilegalitati. Carligul acestei tranzactii a fost vanzarea de catre Cuzman a dreptului de preemptiune noilor actionari. Ca urmare a acestui "gest de bunavointa", in cazul unei oferte de vanzare a CONEF, cei 28 erau "mai egali" decat ceilalti potentiali cumparatori. Detineau jokerul. Printre ei, si un anume Elian Alexandru Nicolae. Acest nume il vom regasi curand in marea schema a aluminiului ruso-romanesc. Avand un as in maneca si un joker in buzunar, Cuzman a anuntat public vanzarea CONEF.

In 22 iunie 2000, Nicolae Alexandru Elian, unul dintre cei 28 de "egali" ai lui Cuzman, a cumparat pachetul de actiuni de 99,93% detinut de SIF la CONEF. A avut castig de cauza in fata altor doi ofertanti pentru ca uzase de joker: dreptul de preemptiune. Dupa cinci zile, Elian a vandut intregul pachet trustului "Marco". Acest conglomerat de societati la nivel mondial este condus de un anume Viktor Misitki, un rus care detine peste 50 de entitati comerciale din intreaga lume.

Joker-ul oferit de Cuzman a valorat circa 250 de milioane de dolari. Tinta boss-ului de la "Marco" nu era insa CONEF. Ci "Alro" si "Alprom". Adica aluminiul romanesc!

Jocul de-a privatizarea

Cu 10,57% din "Alro" si "Alprom", procente detinute de CONEF, MARCO a inceput ofensiva. In prima faza, s-a descotorosit de celelalte societati din "pachetul CONEF", ramanand numai cu "Alro", "Alprom" si "Ipronef" Bucuresti.

In mai 2001, MARCO a achizitionat prin tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti un alt pachet de 10,4% din actiunile "Alro" SA, oferit spre vanzare de catre "Romanian Investment Company" (RIC) din... Cipru! Despre cum a scos RIC la vanzare cele 10,4 procente, am aflat de la un fost reprezentant al acestei companii: "Am fost nevoiti sa vindem, intrucat incepusera sa se exercite presiuni impotriva noastra. Eram sicanati, nu ni se furnizau informatii de catre reprezentantii "Alro". Ulterior, in 10 iunie 2001, RIC a cedat si pachetul de 6,64% pe care-l detinea la "Alprom" Slatina. Cumulate, actiunile "Marco" de la "Alprom" au ajuns la 17,22%. In paralel, "Marco" a continuat achizitionarea de actiuni la "Alro". Intre 22 iunie si 11 iulie 2001, a lansat chiar o oferta publica de cumparare de pe piata libera de actiuni la acest combinat. Una peste alta, la sfarsitul anului 2001, "Marco" avea 41,77% din "Alro".

A urmat apoi "privatizarea". In calitate de actionar cu 41,7% din firma "Alro", "Marco" nu avea competitor extern. Statul roman a fost obligat sa accepte 50 de milioane de dolari, un fel de bacsis pentru restul din "Alro". Asa a devenit CONEF-ul trambulina prin care rusii de la "Marco" au luat pe mai nimic "Alro". Au existat zeci de critici. Dar cartile fusesera jucate.

Miza procesului

Dosarul aflat acum pe rolul instantei supreme ar putea dovedi increngatura de relatii si parteneriate de afaceri nefiresti de care CONEF s-a folosit pentru acumularea unui capital urias. Este acea cunoscuta "buturuga mica" ce ar putea zdruncina din temelii un imperiu format prin afaceri opace, nefiresti si care creau prejudicii statului. Pentru RAFO, "buturuga" a fost trenul de Gugesti. A deraiat, a explodat si apoi toata lumea a aflat ce este in spatele celebrei rafinarii.

In cazul de fata, un banal dosar de evaziune fiscala ar putea scoate la iveala, prin natura probelor administrate de organele de control, o caracatita care a pus stapanire pe industria aluminiului din Romania.